Salcîm japonez (Sophora japonica L.)

Fr. : Sophore ; G.: Schnurbaum ; M. : Japân akâc ; R. : Sofora iaponskaia

Caractere de recunoaştere : Planta: Arbore înalt pînă la 20 (30) m, cu coroana rotundă şi ramuri divergente lipsite de spini ; tulpina : scurtă, cu coroană deasă ; scoarţa : netedă, verde-închis, mai tîrziu cenuşie-gălbuie, dă apoi un ritidom brăzdat adînc în sens lon­gitudinal ; muguri : mici, violet-purpurii, îngropaţi ; frunze : imparipenat-compuse, de 15-25 cm cu 7-11 foliole ovate şi ascuţite la vîrf, verzi-închis şi lucioase pe faţă, pe spate mai pale, datorită unor peri alipiţi ; flori : albe-gălbui, mai mici decît cele de salcîm, grupate în panicule erecte, de 15-30 cm ; fructe : lomente indehiscente. strangu­late între seminţe ; acestea sînt negre, ovoid turtite.

Înflorire : VII-VIII.

Materia primă: Flores Sophorae immaturi - sînt bobocii florali nedesfăcuţi, de 4-5 mm lungime şi 2-3 mm lăţime, de culoare galbenă-verzuie, cu un scurt peduncul, cu caliciul verde-cenuşiu. Fără miros, cu gust slab amar.

Ecologic şi răspîndire : Deoarece este plantă exotică, originară din Asia de est, la noi se găseşte numai cultivată ornamental în parcuri, pe străzi, şosele, existînd şi încercări de culturi forestiere pe terenuri ero­date în regiunile de stepă din Dobrogea şi Bărăgan. Se poate extinde în culturi ornamentale în oraşe numărîndu-se printre cei mai rezistenţi arbori la noxe (fum, gaze), în regiuni de cîmpie, deoarece solicită multă lumină şi căldură şi fiind rezistent la secetă. Cultivat în special in lo­calităţi din Transilvania şi Banat (în principal în judeţele din Cîmpia de Vest - Arad, Bihor, Timiş), Muntenia (judeţele Argeş, Brăila, Buzău, Ialomiţa, Ilfov - cu deosebire in Bucureşti, Teleorman), Dobrogea (în ambele judeţe), Oltenia (Dolj, Gorj, Vîlcea), Moldova (Bacău, Galaţi, Neamţ, Vaslui).

Recoltare : Bobocii florali se recoltează chiar la începutul formării lor, în luna iulie. Această recoltare se face în două faze : - tăierea inflorescenţelor cu ajutorul foarfecilor de pom, fie direct de pe sol pentru ramurile joase, fie de pe scări duble pentru ramurile mai înalte ; - strujirea bobocilor.

Culegătorii experimentaţi recoltează direct din arbore, legîndu-se cu centuri de siguranţă şi avînd prins de mijloc un sac în care pun direct produsul. Colectarea produsului recoltat se face obligatoriu în coşuri şi nu în saci, unde produsul se poate brunifica.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Condiţionarea pro­dusului constă în îndepărtarea impurităţilor (frunze, resturi din axul inflorescenţei nestrujite etc). Uscarea se face la soare, pe rame sau prelate, în poduri acoperite cu tablă, şoproane, iar artificial la 40°. Randamentul la uscare 3-5/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca impurităţi - max. 10% flori complet deschise, max. 3% boboci brunificaţi şi max. 3% resturi din pedunculul principal, corpuri străine organice - max. 0.25% şi minerale - max. 0,50%, umiditate - max. 10%.

Compoziţie chimică : Bobocii florali ai salcîmului japonez constituie sursa cea mai bogată de rutozid (rutin), conţinutul în acest principiu activ variind între 15-20%. Cercetătorii americani au obţinut rutozidul din Sophora japonica abia în 1952 printr-o metodă simplă de extracţie cu alcool la fierbere şi precipitare prin răcire, cu toate că în China proprietăţile tinctoriale ale bobocilor florali erau cunoscute cu multe secole înainte.

Alături de rutozid, în bobocii florali şi în florile de salcîm japonez s-au mai identificat şi alte glicozide flavonoidice, iar organele vegetative şi seminţele conţin alcaloizi.

În cadrul unor cercetări originale efectuate în ţara noastră asupra speciei endemice din Babadag (Dobrogea) numită Sophora prodanii Anders. a fost caracterizată compoziţia chimică a acestei specii. Dintre principalele componente se menţionează alcaloizi, flavonoide, alantoină, antracenozide, saponozide, tanozide, heterozide cumarinice, poliureide etc. În toate organele plantei sînt prezenţi 5-6 alcaloizi dintre care s-au izo­lat citizina şi sparteina. De asemenea, s-au mai izolat cvercetol, o saponozidă şi un derivat de natură cumarinică. În bobocii florali şi în seminţe este cantitatea cea mai mare de rutozid, dar totodată şi de alcaloizi. Seminţele conţin 2,26% alcaloizi totali exprimaţi în citizină, ceea ce explică toxicitatea seminţelor cunoscută şi de localnici.

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice : Florile de salcîm japonez nu se utilizează ca atare. După prelucrări industriale rutina obţinută se administrează pe cale orală sau mai ales parenteral.

Rutina are proprietăţile vitaminei P mărind rezistenţa vaselor capilare şi diminuînd permeabilitatea lor, avînd prin aceasta un rol important în metabolismul hidric şi ionic. Rutina intervine favorabil în procesele redox din organism şi în metabolismul glucidic. Are rolul de protector al vitaminei C, iar vitamina C favorizează acţiunea rutinei.

Indicat în edeme cardiace, insuficienţă hepatică, în hemoragiile datorate fragilităţii capilarelor (boala Barlow, difterie, scarlatină, tumori sîngerînde etc). Se aplică şi în oftalmologie ca adjuvant în hemoragia retiniana, glaucom, retinopatie diabetică. Industria noastră farmaceutică produce „Rutozid" - soluţie injectabilă 4% şi „Rutosidum" sub formă de pulbere ca substanţă medicamentoasă înscrisă şi în F. R. IX.

Confuzii : Recunoaşterea salcîmului japonez faţă de salcîmul obiş­nuit (Robinia pseudacacia L.) se face după : - foliole mai mici, verde intens, cu vîrful ascuţit; flori albe-gălbui, în inflorescenţe panicule erecte (la salcîm albe şi în raceme pendule) ; perioada de înflorire este mai tardivă (iulie-august) faţă de salcîm (mai-iunie) - fructul este indehiscent, gîtuit (la salcîm păstaie dehiscentă) ; nu este ghimpat.