Pregătirea familiilor de albine pentru iernare 1

Fagure de Miere

În literatură găsim diferite variante de iernare a familiilor de albine, tipurile de lăzi fiind la fel de diverse, pornindu-se de la ideea de a proteja cât mai bine ghemul de iernare. În regiunile cu climă aspră se pune problema utilizării stupilor cu pereţi dubli.

După ce s-au efectuat cercetări, s-a constatat că nu sunt diferenţe semnificative de producţii între stupii cu pereţi simpli şi cei cu pereţi dubli, ci doar în ceea ce priveşte consumul de hrană pe întreaga perioadă de iernare. Tocmai pentru a se reduce pierderile de căldură, s-a încercat utilizarea stupilor de polistiren şi poliuretan, care sunt materiale izolatoare foarte bune.

Cum păstrăm căldura în stupi?

Ideea de a păstra căldura în stupi este foarte bună, deoarece, cu cât temperaturile interioare sunt mai mari, consumul de miere scade. Scăderea consumului de miere duce la o încărcătură intestinală mai mică, şi implicit la o rezistenţă crescută a coloniilor până la primul zbor de curăţire.
În urma cercetărilor, s-a constatat că albinele consumă mai puţină hrană la 10oC, iar la -39oC pierderile de căldură erau atât de mari încât albinele nu le puteau compensa prin consum de hrană, ele murind de frig. Cu cât creşte consumul de miere, cu atât se produc mai mulţi vapori de apă care, în cazul unei aerisiri necorespunzătoare, duc la condensarea lor pe pereţii stupului, la mucegăirea fagurilor şi îmbolnăvirea albinelor.

Iernarea în ţările nordice

În ţările scandinave s-au importat albine italiene, care, într-o primă fază, nu s-au adaptat iernilor aspre din acele zone. Apicultorii au tras concluzia că aceste albine nu sunt atât de rezistente în comparaţie cu ecotipurile de albine existente în zonele unde pot trece 5-7 luni fără ca albinele să poată efectua zboruri de curăţire. Nu s-a ţinut însă cont de faptul că aceste familii au fost excesiv împachetate. Însă după ce s-a trecut la o bună aerisire a familiilor de albine, s-a constatat că şi albinele italiene pot rezista iernilor aspre nordice.
În ajutorul acestor observaţii vine şi modelul natural. În natură, roiurile sălbatice se instalează în scorburi, unde protecţia oferită de acestea este relativă, dar beneficiază de o foarte bună aerisire. În condiţiile în care familia de albine este foarte puternică şi beneficiază de hrană din belşug, supravieţuieşte iernilor aspre. În urma tuturor cercetărilor, apicultorii nordici folosesc stupi cu pereţi simpli, deoarece nu se justifică folosirea stupilor cu pereţi excesiv de groşi: stupul cu Langhstroth (stupul multietajat) este plin de miere în corpul superior (cu o capacitate de 20-25 kg de miere), astfel încât rezervele sunt mai mult decât suficiente.
Am făcut referiri la ţările nordice, doarece ele pot fi un etalon pentru o iernare dificilă.

Din propria experienţă...

Dacă respectă condiţiile de iernare, apicultorii români nu vor avea probleme, mai ales în cazul iernilor mult mai blânde de la noi.
Personal, în ceea ce priveşte aerisirea, începând cu patru ani în urmă am renunţat la podişorul clasic din lemn şi l-am înlocuit cu sita pe care o foloseam la transport în pastoral. Practic, stupii sunt echipaţi în permanenţă cu această sită. În perioada de vară, peste ea am aşezat un postav gros care să împiedice schimburile de căldură. În perioada de toamnă-primăvară am pus o saltea groasă, din material textil sau chiar din ziare, astfel încât stupii iernează foarte bine. Menţionez că nu am pierdut familii de albine în timpul iernii; dimpotrivă, au iernat foarte bine, fără faguri mucegăiţi şi condens.
Ulterior, am găsit în literatură surse care susţin acest experiment personal.
În prezent, marea majoritate a ţărilor europene practică fundul antivarooa, care este, de fapt, o sită cu o tablă care culisează pe un şanţ practicat în acesta. Prin introducerea tablei, acest spaţiu se închide. În unele ţări cu o climă mai aspră decât a noastră (Germania şi Austria), am găsit în literatură că se iernează cu sita fără să fie introdusă tabla protectoare, ceea ce duce la eliminarea vaporilor de apă din interiorul stupului, aerisirea fiind esenţială.

Alte metode de iernare

În cărţile sale, C. L. Hristea scrie despre stupii confecţionaţi din papură sau paie presate, considerându-i cei mai buni. Pereţii groşi ai acestora (de 5 cm) precum şi spaţiul de aer existent în interiorul fiecărui pai sunt izolatori termici foarte buni, iar spaţiile dintre paie duc la o bună absorbţie a umidităţii. Singurul inconvenient este că sunt destul de greu de dezinfectat.
Tot în cărţile aceluiaşi autor găsim o soluţie de iernare în adăposturi. Aceste adăposturi sunt practic nişte pivniţe săpate în pamânt, având o izolare, aerisire şi drenaj foarte bune, astfel încât să fie uscate şi cu o temperatură constantă. Stupii sunt stivuiţi în adăpost, luându-se măsuri pentru combaterea rozătoarelor şi sunt lăsaţi aşa cu urdinişurile deschise de toamna târziu până primăvara, când pot efectua zboruri de curăţire când sunt scoşi pe vatra lor din stupină. Trebuie însă păstrată temperatura constantă de 4-10oC pe toată perioada de iernare, deoarece, dacă temperatura creşte peste 10oC, albinele vor avea tendinţa de a ieşi din stup.

Recomandări de sezon pentru apicultură

În concluzie, pentru o iernare corespunzătoare, albinele necesită o ladă cu pereţi din lemn cu grosimea obişnuită de 20-22 mm sau cu pereţi din paie presate sau chiar din polistiren sau poliuretan, materiale care sunt mai rar folosite. Important este ca familiile de albine să fie de putere foarte mare, cu rezerve de miere de bună calitate şi suficiente (10-15 kg). Sănătatea reprezintă, de asemenea, un factor foarte important, în sensul că este necesar ca tratamentele antivarooa să fie efectuate din toamnă, cu mare stricteţe.
Aerisirea este esenţială şi se poate efectua fie utilizând fundul antivarooa, fie lăsând spaţii între scândurile podişorului sau chiar utilizând o sită. Peste podişor este necesar să se aşeze o saltea din material textil absorbant, astfel încât să se realizeze un drenaj de aer între urdiniş şi partea superioară a stupului, dar fără a se produce curenţi care ar duce la piederi prea mari de căldură şi care ar putea fi fatale ghemului de iernare.

Este indicat să orientăm stupii cu urdinişurile spre sud, pentru a beneficia pe parcursul întregii zile de razele solare. Foarte importantă este asigurarea liniştii pe întreaga perioadă de iernare.
În cazul în care stupina este plasată într-o regiune cu vânturi puternice, se vor folosi parapeţi plasaţi pe direcţia vântului dominant. Dacă ninsorile sunt abundente şi zăpada este afânată, chiar dacă acoperă stupii nu reprezintă un pericol, dar urdinişul este bine să fie liber, pentru o drenare corespunzătoare a aerului.