Construirea fagurilor

Construirea fagurilor

Multa vreme oamenii au tot speculat despre felul in care albinele reusesc sa faca celulele sub forma perfect hexagonala.
Pana si celebrul Darwin a speculat pe aceasta tema, insa fara argumente stiintifice au ramas doar niste speculatii.
Recent cercetatorii de la o universitate din SUA, impreuna cu alti cercetatori janonezi au descoperit si descris felul in care albinele reusesc sa obtina aceasta forma perfecta a fagurilor.
Cercetatorii au descoperit ca la inceput forma celulelor din faguri este rotunda, ca apoi, pe masura ce laturile a trei celule se intalnesc, forma sa fie modelata sub forma hexagonala. In acest proces de modelare ceara este incalzita la 45 grade, ceea ce ii confera o elasticitate ridicata, implicit realizandu-se o modelare mult mai usoara.
In cele din urma, albinele lucratoare tinere (cele ce produc si incalzesc ceara), reusesc sa obtina aceasta forma perfect hexagonala, inclinata sub un anume unghi, pentru a nu permite mierii depozitate sa curga din celule.
Totusi constructia perfecta a fagurilor este rezultatul a milioane de ani de evolutie.

CITESTE "Construirea fagurilor"

Tratament intepatura albina

Tratament intepatura albina

Primul ajutor in caz de intepatura de albina depinde foarte mult de gravitatea cazului.
Majoritatea oamenilor suporta destul de bine intepaturile de albine, si pentru ei primul ajutor se poate lua in casa, fara prea multe batai de cap.
Sunt insa si persoane alergice pentru care o singura intepatura de albina poate face diferenta dintre viata si moarte.
Deoarece pana in prezent nu exista un antidot pentru intepatura de albine, aceste persoane alergice trebuie sa fie foarte precaute si sa ia masurile necesare in cel mai scurt timp posibil.
Reactiile alergice debuteaza imediat (intre 2 – 60 minute de la intepatura) si cuprind urticarie, dispnee, prurit generalizat, greata, crampe abdominale, ajungand chiar pana la soc anafilactic. In aceste cazuri, deoarece ele evolueaza foarte rapid, persoana intepata trebuie sa cheme de urgenta ambulanta sau sa se prezinte de urgenta la camera de garda de la cel mai apropiat spital (aici i se va administra, in functie de gravitate, antihistaminice, glucocorticoizi si adrenalina).
Pentru persoanele ce nu dezvolta aceste reactii alergice se pot lua urmatoarele masuri:

• indepartarea acelor din piele  - indepartarea se va face prin taierea acului de la nivelul pielii cu un cutit (sau se reteaza cu unghia). Nu se va prinde acul cu degetele si se va trage de el deoarece tot veninul din ac se va varsa in sange (acul este ca o pompita). In plus varful acului are niste dinti in forma de ancora si nu se poate scoate.
• spalarea locului intepaturii cu apa si sapun, pentru a impiedica unele infectii.
• aplicarea de comprese reci (cu gheata) timp de pana la 20 minute.
• in functie de gravitate se pot administra si antialergice (loratadina sau ibuprofen)
• mai poate fi aplicat local si un unguent ce contine antibiotice.
• apicultorii mai folosesc frectionarea locului intepaturii cu tinctura de propolis, patrunjel, otet, sare etc.
• dupa intepatura evitati sa scarpinati locul intepaturii (in caz contrar se va umfla si mai tare).

Totusi, cei intepati de albine (aici ma refer la oamenii fara reactii alergice), nu trebuie sa isi formeze o parere gresita despre aceste insecte mici. Albinele ce inteapa doar incearca sa isi apere viata sau “casa”. In plus, prin intepatura de albine, veninul produs de aceste fiinte intra in sangele nostru si ne ofera si o serie intreaga de beneficii. Apiterapia trateaza foarte multe boli prin folosirea veninului de albine.

CITESTE "Tratament intepatura albina"

Legea apiculturii a fost adoptată de Camera Deputaţilor fără a se ține cont de observațiile Asociației Crescătorilor de Albine (ACA) din România

Legea apiculturii a fost adoptată de Camera Deputaţilor fără a se ține cont de observațiile Asociației Crescătorilor de Albine (ACA) din România, prin care erau semnate mai multe deficiențe cu impact negativ asupra acestui domeniu de activitate.

Mai mulți apicultori din țară nemulţumiți de forma în care, pe 10 decembrie, Camera Deputaţilor a adoptat Legea apiculturii. Aceștia i-au trimis preşedintelui Traian Băsescu o scrisoare prin care îi solicită să nu promulge legea, ci să o trimită înapoi la Parlament, pentru reexaminare.

În Legea Apiculturii votată de deputaţi se prevede că doar apicultorii care vor prezenta un carnet de stupină avizat de asociaţia din care trebuie să facă parte vor putea să îşi desfăşoare activitatea legal. Or, Constituţia prevede că “cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”.

“În acest context, o persoană fizică sau juridică care practică sau va dori să practice activitatea de apicultură va avea obligaţia, împotriva voinţei sale şi a dreptului la libera asociere garantat de Constituţia României, să se asocieze!”, susţin apicultorii.

Prin scrisoarea trimisă Parlamentului, ACA le atrage atenția deputaților că “pentru toate problemele si consecintele care se vor ivi din activitatea de stuparit pastoral (nerespectarea de distante, supraglomerari, procese penale), Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale şi Parlamentul Romaniei vor trebui sa-si asume  responsabilitatea.”

Legea face şi precizări referitoare la organizaţiile şi asociaţiile acreditate de Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ) pentru înfiinţarea şi menţinerea evidenţelor genealogice, respectiv registre genealogice.

Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi administratorii terenurilor agricole şi silvice, vor trebui să asigure apicultorilor vetre de stupină temporare sau permanente pe baza cererii pe care apicultorii le depun la consiliile locale. Până la data de 1 martie a fiecărui an, consiliile locale şi administratorii terenurilor agricole sau silvice au obligaţia să inventarieze suprafeţele de teren care se acordă apicultorilor pentru amplasarea stupinelor, cât şi baza meliferă existentă pe teritoriul acestora. Până pe 15 martie în fiecare an, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va solicita suprafeţele de teren inventariate în vederea informării crescătorilor de albine care doresc să se deplaseze în pastoral.

CITESTE "Legea apiculturii a fost adoptată de Camera Deputaţilor fără a se ține cont de observațiile Asociației Crescătorilor de Albine (ACA) din România"

De la ou la albina adulta

Click pe poza pentru a marii
Incepand cu luna martie, cand stupul poate fi deschis fara riscuri, pe fagurii din centrul stupului, in elipse cat palma si, pe masura trecerii zilelor, din ce in ce mai ample pina la a ocupa aproape toata suprafafa fagurelui, se observa in celule ouale. Albe, stralucitoare, ouale de albina sunt ca niste bastonase lungi de 1,4- 1,6 mm, curbate catre partea dorsala, rotunjite la capete. Capatul anterior al oului, polul oral sau cefalic este mai gros - in acea parte se va dezvolta capul viitorului individ; capatul posterior - polul caudal sau anal, mai subfire, adera la baza celulei.

In ou se formeaza, la citeva ore de la depunere, embrionul; sunt vizibile (cu o lupa foarte puternica) inceputuri de segmentare a corpului, mugurii pieselor bucale si ai picioarelor. In a treia zi de la depunerea in celula, rupand foitele embrionare, eclozioneaza tinara larva. Ea seamana cu un viermisor alb stralucitor si este curbata ventral - invers decit oul. Datorita ingrijirii atente si asidue acordate de catre albinele doici, larva creste timp de cinci zile in ritm accelerat (numai intr-a doua zi de viafa greutatea ei devine de sase ori mai mare decat in ziua precedenta); masa corpului larvei ocupand toata celula.

CITESTE "De la ou la albina adulta"

Importanta economica a cresterii albinelor

Manifestarea accentuata a instinctului de acumulare a hranei la albine face ca familiile sa-si adune, prelucreze si depoziteze, in sezonul activ, rezerve de hrana (miere si polen) in cantitati care depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul excedentare sunt recoltate si utilizate de crescatorii de albine
in limite rationale, astfel ca in familii se lasa suficiente cantitati de hrana pentru buna traversare a iernii. Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornit de la adevarul ca nectarul si polenul acumulat in florile plantelor constituie o resursa naturala care, fara prezenta albinelor s-ar irosi neexistand pana in prezent o metoda eficienta de preluare. Tot astfel nici exudatele dulci ale unor afide si cele care apar la unele specii vegetale nu ar putea fi valorificate in absenta albinelor.
Productia totala de miere obfinuta in anul 1996 tn tarile CEFTA (Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria si Slovenia) a fost de 40,5 mii tone. Romania este o tara cu o productie medie multianuala de 10- 15 mii tone ce o situeaza pe unul din primele locuri din Europa.

Mai importanta insa decat productia directa de miere, ceara si alte produse este cresterea recoltelor agropomicole ca urmare a polenizarii culturilor, crestere care este insotita de importante sporuri calitative de seminte, legume si fructe.

S-a dovedit ca prin polenizarea cu albine sporurile cantitative de recolta (produse agroalimentare) depasesc valoric de circa 30 de ori valoarea produselor directe (mierea si ceara). In conditiile intensivizarii agriculturii prin mecanizare si chimizare, entomofauna spontan-polenizatoare dispare treptat, astfel ca albinele dobandesc rolul de unic agent polenizator pentru numeroase culturi (arbori si arbusti fructiferi, leguminoase-furajere, plante tehnice si oleaginoase, seminceri legumicoli, etc.). De aceea interesele agricultorilor, pomicultorilor, legumicultorilor converg cu cele ale apicultorilor si cooperarea lor trebuie sa se desfasoare in conformitate cu afirmatia conform careia ,,albina este aliatul cel mai loial si statornic al agriculturii". Estimari economice evidentiaza ca in conditiile tarii noastre expresia valorica a sporurilor de seminte, legume si fructe obtinute ca urmare a polenizarii cu albine, se situeaza anual la nivelul a sute de miliarde de lei.

CITESTE "Importanta economica a cresterii albinelor"

Importanta albinelor in ecologie

Asigurarea unui mediu inconjurator sanatos impune obligatia de a conserva resursele naturale tinand seama de raportul ce exista intre conservarea nealterata a acestor resurse si insusi existenta oamenilor. Albinele pot fi considerate resurse biologice de importanta vitala. Prin polenizarea plantelor spontane si cultivate - proces in urma caruia se produce fecundarea si ca atare formarea semintelor, legumelor si fructelor - albinele au un rol esential in perpetuarea si deci supravietuirea a sute de mii de specii care formeaza vegetatia Terrei. Din surse anorganice si energie solara in plante se creaza, prin fotosinteza, materie organica, iar din aceasta s-a format si se formeaza stratul de sol fertil si se produce hrana pentru insecte, pasari, mamifere si alte vietuitoare.

Aceste relatii ecologico-trofice sunt esentiale pentru existenta noastra si pentru mediul inconjurator. Daca vrem sa pastram nealterate in continuare aceste relatii in inlantuirea si dependenta lor logica si necesara, trebuie sa mentinem apicultura ca ramura importanta a activitatii umane. Mai mult, cu inteligenfa, cu prevedere si adresanta prospectiva trebuie sa cream toate conditiile pentru apiculturi in vederea conservarii si dezvoltarii nerestrictive a potentialului national apicol.

Organisme specializate ale ONU au asezat albinele pe locul al IV-lea intr-o clasificare a senzorilor poluarii mediului. Desfasurindu-si activitatea pe o raza de zbor de circa 3 km (albina acopera o suprafata de circa 2.500 ha) la diferite inaltimi fata de sol si ca urmare a interceptarii elementelor poluante mai ales pe cele din aer, din apa si din plante (noxe industriale, noxe rutiere, pesticidele, particule radioactive) care influenfeaza negativ viata si activitatea acestora prin intoxicare manifestata evident intr-un mediu nociv, albinele devin senzori ai poluarii mediului.
Cresterile economice, sporurile demografice trebuie obligatoriu insotite de cresteri tehnologice si de dezvoltari industriale accelerate. Graba si necorelarea au determinat accentuarea poluarii mediului astfel ca unele procese de degradare a naturii au inceput sa aiba un caracter ireversibil. Puse in evidenta de ,,Clubul de la Roma" intr-un raport inca din anul 1960 ce se intitula ,,Limitele cresterii", acesta atragea atentia asupra epuizarii resurselor energetice obtinute din combustibilii fosili (petrol gi carbune) ca si acutizarea poluarii aerului, apei si solului cu efecte negative, care erau bine receptate de albine.
Daca acceptam ca albinele constituie un element important de echilibru ecologic atunci ocrotirea, protejarea si cresterea lor conform unor tehnologii moderne si eficiente constituie un postulat ce nu mai trebuie demonstrat.

CITESTE "Importanta albinelor in ecologie"

Prelucrarea cerii in stupina

PRELUCRAREA CERII IN STUPINA

Ceara de albine este o resursa importanta in apicultura, dar care din pacate nu este indeajuns exploatata . Ceara in stare bruta poate fi impartita in doua categorii : o ceara de prima calitate care are o culoare deschisa obtinuta din rama claditoare, descapacire etc, si o alta considerata calitativ inferioara , obtinuta din fagurii vechi. In cele ce urmeaza vom prezenta doua metode de prelucrare a cerii care pot fi folosite atat in stupinele mari , cat si in cele mici.

Metoda pentru stupinele mici si medii
Aceasta metoda este recomandata pentru apicultorul care detine un numar mai mic de stupi. Micile cantitati de ceara pe care stuparul le recolteaza se pot deteriora fiind atacate de gaselnita,mucegaiuri etc., daca nu sunt prelucrate. Metoda este simpla iar ustensilele folosite usor de procurat. Setul de prelucrare este compus din : o oala smaltuita de 4-5 litri, o cratita smaltuita de 4-5 l, o strecuratoare mare careia ia fost atasata o bucata de tifon , o lingura mare de lemn .

In oala se pun fagurii de prelucrat si se adauga apa de ploaie , in cantitate egala cu masa de ceara (ex. un kg de ceara , un litru de apa). Este recomandata folosirea unei ape dedurizate pentru a da o culoare frumoasa si consistenta produsului final. Oala cu apa si ceara se aseaza pe aragaz si amestecand din cand in cand asteptam sa se topeasca fagurii. Trebuie sa avem grija ca amestecul sa nu dea in clocot pentru a nu degrada ceara (reactia de hidroliza). Mixtura rezultata o strecuram in cratita. Cratita se acopera cu materiale textile groase in scopul racirii cat mai lente a mixturii. Cu cat racirea este mai lenta cu atat se produce o separare mai buna a cerii de rezidurile ramase.

Putem lasa la racit si decantat pana a doua zi cand calupul rezultat se scoate usor din cratita. In partea inferioara calupul o sa contina reziduri ce se pot rade cu un cutit. Aceste reziduri cat si cele ramase de la strecurare se lasa la uscat pentru ca mai contin inca destula ceara. Repetam operatiunea de cate ori mai strangem alte cantitati de fagure. In toamna toate calupurile de ceara se retopesc dupa acelasi procedeu si se toarna intr-o forma mai mare.

Sfaturi finale : respectati proportia de 1/1 dintre ceara si apa ; folositi apa dedurizata(apa de ploaie) ; mixtura nu trebuie sa dea in clocot pentru ca se pot produce accidente sau deteriora produsul final ; raciti lent pentru o buna separare ; colectati si uscati rezidurile ramase.

Metoda pentru stupinele mari
Cand numarul familiilor de albine este mare sau cand apicultorul doreste sa transforme prelucrarea cerii intr-o afacere conexa se simte nevoia unei metode cel putin semiprofesioniste. Asta presupune ca utilajul simpludescris mai sus sa fie inlocuit cu o presa, care poate asigura un rezultat mult superior. Un utilaj de acest fel este reprezentat de presele tip Antonescu. Folosirea acestor prese asigura apicultorului un bun randament de extragere (aprox. 190 g ceara/fagure Dadant) , cat si un bun randament al muncii( 30-80 faguri/ora).

Presa Antonescu 1 - presa manuala de ceara ,fig.1, are o capacitate de prelucrare de 30 faguri reformati/ora cu un randament de 16 g ceara purificata/dm patrat. Constructiv presa este un simplu teasc care insa este prevazut cu izolatie termica a cuvei.

Presa Antonescu 2 - fig. 2 , este o varianta imbunatatita care asigura un randament de extractie si o productivitate marita.Este prevazuta cu un reductor de turatie si forta 1/18,o cuva cu pereti dubli si un generator de aburi. Capacitatea de prelucrare este de 80 faguri/ora la un randament de 16 g/dm patrat.

Extractia cerii cu presele Antonescu (descrierea autorului) Fagurii vechi, sfaramati, cu sau fara sarme, se pun la topit,pe un foc potrivit intr-un vas emailat sau din inox cu o cantitate egala de apa de ploaie. Cand acestia s-au topit si corpul presei s-a incalzit,se trece la extractia cerii.

Deasupra gratarului de lemn 1 se asterne un strat de paie 2 cu o grosime de 20-25 mm.Deasupra , in centrul sau , se toarna 800-1000 g miscela ( faguri topiti + apa ) 3. Se asterne un nou strat de paie si apoi inca o portie de miscela , operatie care se repeta pana la umplerea corpului presei. Peste ultimul strat de paie , care trebuie sa fie de 3-4 ori mai gros fata de celelalte , se aseaza discul de lemn 4. Prin actionarea volanului 5 se alatura de acesta discul metalic 6. Apoi se actioneaza - spre dreapta - manetele 7 , pana ce discul metalic 6 a coborat lent in corpul presei , aproape 75% din inaltimea acestuia.

Ceara si apa reziduala se scurg in colectorul - decantor C.D. Cand acestea au atins nivelul superior al conductei "t" , apa reziduala de la fundul colectorului - decantor este eliminata , conform schemei , pe baza cunoscutului principiu de functionare al vaselor comunicante si a diferentei de densitate dintre ceara si apa. Ulterior ceara obtinuta se retopeste si se toarna in calupuri mai mici sau mai mari.

Consideratii personale - presele de tip Antonescu se pot realiza de orice apicultor la un pret mult mai mic decat alte prese de aceeasi capacitate existente in comert. Realizand un astfel de utilaj se poate incropi chiar o mica afacere, prelucrand fagurii vechi pentru alti apicultori, sporind astfel veniturile personale.

CITESTE "Prelucrarea cerii in stupina"

Metode si instrumente de marcare a matcilor

MARCAREA MATCILOR IN STUPINA

Desi pare ca operatiunea de marcare a matcilor este doar o "hachita" a stuparilor mai pretentiosi, nu este deloc asa. Fiecare apicultor care deschide stupul si cauta sa identifice matca familiei de albine, stie ca in anumite cazuri poate intampina dificultati in a o repera usor. Deci se poate afirma ca marcarea matcilor are doua motivatii, acestea fiind legate de usurarea reperarii matcii pe faguri cat si de cunoasterea varstei reale.

Codul culorilor - culorile se repeta la fiecare 5 ani

Din toate metodele prezentate in literatura de specialitate, noi am ales doua care se detaseaza prin eficienta si simplitatea lor. Ce si cum folosim :

Instrumentul de marcat - un instrument ieftin si eficient se confectioneaza din lemn si doua ace cu gamalie(bolduri). Confectionarea lui poate fi facuta de oricine in mai putin de 10 min. Acesta are forma si lungimea unui creion obisnuit, cu capetele rotunjite si tesite. La unul din capete se infinge un ac cu gamalie drept,iar in capatul celalalt alt ac indoit la 45 de grade. Practic, cu acest instrument de marcare se poate atat aplica vopseaua aleasa cat si lipi o placuta. Nimic mai simplu, eficient si ieftin.

Vopsele - dintre toate vopselele incercate la marcare cea mai eficienta s-a dovedit a fi banala oja pentru unghii. Oja are calitatea de a forma un marcaj vizibil, compact, rezistent in timp, si are o viteza de uscare optima. Oja folosita trebuie sa fie de culoarea anului, sa fie in termenul de garantie. Daca nu gasim oja de culoarea anului respectiv , se foloseste un lac de unghii incolor, pe care il coloram cu o cantitate mica de vopsea de oua(netoxica).

Placute de marcare - in cazul in care folosim pentru marcare rondele mici , acestea vor fi obtinute prin stantarea unei foite de staniol de culoarea anului respectiv. Este solutia cea mai ieftina si nu trebuie sa ne facem griji pentru procurarea materialului. Stantarea se face cu o preducea construita dintr-o mina metalica de pix, ascutita la unul dintre capete. Marimea rondelelor nu trebuie sa depaseasca 1,8 - 2 mm. Bineinteles pentru cine are posibilitatea sa-si procure de "afara" rondele speciale de opalit este si mai bine.

Tehnica marcarii - din punct de vedere tehnic marcarea matcii se poate face oricand . Noi recomandam insa ca marcarea sa se faca inaintea introducerii matcii in nucleul de imperechere. Marcarea incepe prin imobilizarea matcii. Aceasta se prinde cu varfurile degetului aratator, mijlociu si a degetului mare de la mana stanga. Pentru cineva care face pentru prima oara lucrarea, poate parea complicat si de aceea incepatorilor li se recomanda folosirea capacului din fig.2.

Cu acest capac se poate imobiliza matca prin presarea pe fagure sau pe o suprafata moale(burete etc.), daca operatiunea nu se face direct in stupina. Eventual se poate folosi si un dispoziti de imobilizare ca cel din fig.3 , care asigura un bun control asupra matcii. Cu mana dreapta introducem creionul de marcat in oja(cu boldul drept), scuturam surplusul de oja si tamponam scutul dorsal al matcii(mijlocul primului segment dupa cap).

Cand marcajul se face cu placute de staniol sau opalit, pentru lipire se foloseste o oja incolora pentru staniol, sau adezivul aferent setului pentru opalit. Daca avem numai placute de opalit(fara adeziv), se poate folosi cu succes aceeasi oja incolora.

La marcarea cu placute, imobilizam matca, tamponam scutul dorsal al matcii cu adezivul special sau oja incolora, folosind capatul drept al creionului marcator. Cu capatul indoit la 45 de grade (in prealabil umezit),luam placuta marcatoare si o aplicam peste adeziv,cautand sa obtinem o fixare cat mai centrala si trainica.

Cateva recomandari importante - la aplicarea vopselei sau adezivului se urmareste cu mare atentie ca acestea sa nu atinga radacinile aripilor sau sa intre in segmentul cervical al matcii.
Reintoarcerea matcilor in familii, nuclee se face dupa uscarea marcajului si disparitia mirosului vopselei(30-40 min.). Pentru mai multa siguranta matca marcata se introduce intr-o cusca de izolare , de unde va fi eliberata de albine. Pentru a va face "mana", puteti exersa marcajul pe trantori si asa veti verifica si calitatea si toxicitatea materialelor folosite.

Concluzii : pentru marcarea matcilor se pot folosi si alte vopsele ( alcool cu schellack , acetona cu celuloid , duco , vopsea auto). Ba mai mult se gasesc pe piata si creioane marcatoare (gen "marker"), sau truse de marcat, deci nu ezitati !!

CITESTE "Metode si instrumente de marcare a matcilor"

Viata familiei de albine

FAMILIA DE ALBINE

Poate o sa credeti ca lecturarea acestei pagini care cuprinde informatii despre viata familiilor de albine nu are sens. Noi va recomandam (celor neinitiati) sa o cititi cu atentie, pentru ca o cunoastere aprofundata a albinei si a modului ei de viata o sa va fie de mare ajutor in activitatea de apicultor. Sa incepem cu .....inceputul .

Indivizii dintr-o familie
In familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi : matca, albinele lucratoare si trantorii.

Albinele lucratoare : Numarul acestora este variabil, osciland de la 10000 in perioada de iarna, pana la 40000-80000 in vara. Au talia mai mica(12-14 mm), o greutate de aprox. 100mg si aripile sunt de aceeasi lungime cu abdomenul. In fapt lucratoarele sunt femele cu organele de reproducere nedezvoltate.

Matca : Este singura femela fecundata din stup, fiind raspunzatoare de inmultirea familiilor de albine. De obicei in stup este o singura matca, avand corpul mai lung(20-25 mm), capul mic, abdomenul foarte dezvoltat, aripi mai mici si o greutate de 250-280 mg.

Trantorii : Sunt masculii care imperecheaza matca, fiind prezenti in cuib din primavara pana in toamna. In numar de cateva sute, au o lungime de 15-17 mm, aripi ce depasesc abdomenul, capul globulos si o greutate de 200 mg.

Dezvoltarea familiei de albine
Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita, numarul indivizilor crescand sau scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu. Practic viata familiei de albine cuprinde patru mari perioade.

Prima perioada : Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat, cu albina tanara, nou iesita din celule primavara. Pe la sfarsitul lui februarie, matca incepe sa depuna oua in celulele fagurilor din mijlocul ghemului, acolo unde regimul termic permite cresterea de puiet. Dupa ce albinele fac zborul de curatire, matca depune din ce in ce mai multe oua. Pe masura ce timpul se incalzeste, ponta matcii ajunge la 1000 de oua pe zi, albinele batrane care se uzeaza fiind inlocuite treptat. Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul lunii aprilie toata albina sa fie inlocuita. Se stie ca o albina tanara are o putere mare de ingrijire a larvelor, putand hrani 2,3 sau chiar 4, ritmul dezvoltarii familiei fiind foarte mare.

Perioada a doua : Se mai numeste si perioada de crestere. Nectarul si polenul se gasesc din abundenta si isi fac aparitia trantorii. Matca este hranita puternic, depune peste 2000 de oua/zi, numarul de albine doici creste si se ajunge in situatia in care 3-4 doici ingrijesc o larva. Cand acest fenomen se suprapune cu alti factori favorizanti( lipsa de spatiu, ventilatie insuficienta etc.), apar frigurile roirii. Albinele construiesc botci de roire, in care matca depune oua la interval de cateva zile. La urdinis se observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie ce exista in stup. Dupa 1-3 zile de la capacirea primelor botci, are loc prima roire, matca cu o parte din albinele tinere, insotite de multi trantori parasind stupul. Acest roi care se numeste roi primar si care contine aprox. 50% din populatia stupului se aseaza dupa cateva minute de zbor pe o creanga sau alt suport, de unde o sa zboare apoi spre o alta destinatie.

In familia de baza, la 8 zile de la capacirea primei botci, iese intaia matca tanara. Intentia ei este sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci, reusind lucrul acesta daca este lasata de albine. Daca familia ramane in frigurile roitului, albinele nu lasa matca tanara sa-si omoare suratele, iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi, iese al doilea roi cu matca neimperecheata. Iesirea roiului 2 poate fi intarziata de o vreme nefavorabila (ploioasa). Cand se intampla asta, acest roi contine mai multe matci tinere. Roirea poate continua si cu iesirea altor roiuri, fapt ce duce la desfiintarea familiei de baza. Perioada de roire in conditiile tarii noastre este cuprinsa intre sfarsitul lunii mai si sfarsitul lunii iulie. Tot in aceasta perioada se inregistreaza cele mai mari culesuri de nectar si polen, perioada caracterizata de infloriri puternice a masivelor melifere. Catre sfarsitul lunii iulie, puterea familiei se micsoreaza treptat, matca micsorand ponta, trantorii fiind alungati din stup.

Perioada a treia : Este numita si perioada formarii albinelor de iernare. In mod natural toata albina care a participat la culesurile de vara piere. Ea este inlocuita de albina aparuta in luna august, albina care neparticipand la cules are un organism neuzat. Generatiile de albine iesite toamna, mai cu seama la sfarsitul lunii august, septembrie si octombrie, traiesc pana in primavara urmatoare, asigurand cresterea noilor larve.

Perioada a patra : Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13 grade C. In toamna la aparitia primelor nopti reci, albinele se strang in ghemul largit pe fagurii din dreptul urdinisului. O caracteristica a iernarii este aceea ca temperatura din interiorul ghemului nu scade niciodata sub 14 grade C, nici in perioadele cele mai geroase. Trebuie ca toti stuparii sa stie ca albinele nu incalzesc incinta stupului, ele mentinand caldura numai in interiorul ghemului. Albinele din partea exterioara a ghemului sunt mai apropiate unele de altele si formeaza o "coaja" stand nemiscate, iar cele din interior (mai tinere) sunt mai rasfirate si prin miscari din aripi, abdomen, picioare produc caldura necesara. Producerea caldurii in timpul iernii se face pe baza consumului de miere, o familie consumand iarna 6-10 kg de miere. In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.

Inmultirea familiilor de albine
Se poate spune despre albine ca au o viata scurta, in sezonul activ traind 35-40 zile, iar in cel inactiv 6-8 luni. Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare : ou , larva , nimfa.


Albina lucratoare : In prima zi dupa depunere, oul sta vertical in celula, a doua zi se inclina putin pentru ca a treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei. Catre sfarsitul celei de a treia zi, albinele doici depun in celula laptisor de matca, produs de glandele lor salivare. Invelisul oului se moaie si din el iese larva. Aceasta are forma unui viermisor de culoare sidefie. In primele trei zile larva este hranita de albinele doici cu laptisor de matca. La aceasta, spre sfarsitul celei de-a treia zi, albinele adauga miere si pastura pentru ca incepand cu a patra zi larvele sa fie hranite numai cu amestec de pastura, miere si apa. In primele zile larvele stau incolacite pe fundul celulei. In ziua a sasea catre sfarsit larva se intinde in lungul celulei, cu capul spre deschiderea ei, nu mai primeste hrana si albinele astupa celula cu un capacel poros de ceara, amestecata cu polen. In interiorul celulei larva tese o gogoasa si in ziua a 14-a de la depunerea oului se formeaza nimfa. In ziua a 21-a iese albina lucratoare.

Stadiul dezvoltarii	Matca	Lucratoare	Trantor
Ou Larva Larva capacita,prenimfa,nimfa	3 5 1/2 7 1/2	3 6 12	3 6 1/2 14 1/2
Total zile	16	21	24

Matca : Se dezvolta din acelasi ou ca si albina lucratoare. Diferenta este ca depunerea oului de catre matca se face in celule speciale numite botci si in modul de hranire. Cand albinele se pregatesc de roire, ele construiesc botci pe marginea fagurilor, botci de roire, in care matca depune oua.Cand familia ramane orfana dintr-un anumit motiv, albinele cladesc in mijlocul fagurelui botci de salvare, prin modificarea celulelor de lucratoare ce contin larve mai tinere de 3 zile. Aceste larve sunt hranite pana la capacirea botcilor numai cu laptisor de matca.

Trantorii : Provin din oua nefecundate. Daca la matca si lucratoare difera numai modul de hranire si anvelopa(celula), la trantor difera si oul. Pentru un trantor se consuma o cantitate de hrana de 2-3 ori mai mare, iar durata de dezvoltare este cea mai mare(24 de zile).

Activitatea, cuibul si hrana albinelor
Dupa iesirea din celula, viata albinei lucratoare se imparte in doua etape. In primele 20 de zile albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup, iar in ultimile 15 zile ale vietii devine albina culegatoare. O schema arata astfel : in primele 1-2 zile albinele curata celulele si incalzesc puietul. Intre a 3-a si a 13 zi, albinele hranesc puietul. In primele zile, ele hranesc larvele mai in varsta cu amestec de miere si polen si apoi pe masura ce se dezvolta glandele producatoare de laptisor, si anume intre a 6-a si a 12-a zi, ele hranesc larvele mai tinere in varsta de cel mult 3 zile.

Tot in acest timp, albinele mai executa si urmatoarele lucrari : primesc nectarul , depoziteaza nectarul, preseaza polenul si curata stupul. Albinele in varsta de 12-18 zile cladesc fagurii. In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de orientare. Intre a 18 si a 21-a zi de viata, albinele pazesc intrarea in stup, aerisesc stupul. Dupa aceasta perioada albinele devin albine culegatoare, cu mentiunea ca la aparitia unui cules abundent pot participa si albine mai tinere de 20 de zile.

Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara. Fiecare fagure prezinta pe ambele fete mii de celule hexagonale. Pe faguri sunt trei feluri de celule : de albina lucratoare cu diametrul de 5,4 mm si adancimea de 10-12 mm , celule de trantor cu diametrul de 6,5 mm si adancimea de 11-12 mm , celule de matca (botci) care au forma unei ghinde, adanci de 20-25 mm si diametrul de 10-21 mm. In celulele de lucratoare albinele pot depozita miere si pastura, iar in cele de trantor miere si mai rar pastura.

Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor. Pe langa nectar albinele mai folosesc si diferite secretii dulci(mana) de origine animala sau vegetala. Daca despre nectar(miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica, atunci polenul este hrana proteica(painea). Consumul de miere si pastura difera de la o perioada la alta, functie de anotimp si de prezenta sau absenta puietului.

CITESTE "Viata familiei de albine"

Primii pasi in apicultura

APICULTURA , PASIUNE SI AFACERE

Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii. Iubitorii de stuparit, sunt oameni de toate varstele si profesiile care au un punct comun : dragostea de albine, natura, aer liber. Apicultura are o latura materiala (se obtine miere, polen, pastura, ceara, propolis)cat si una spirituala. Nimic nu se compara cu zumzetul unui roi de albine sau cu o plimbare prin stupina ta. Stupi care pulseaza de viata, albine care se intorc cu desagii plini de polen si miere, matci care perpetueaza viata, trantori in permanenta cautare a dragostei. Ce poate fi mai inaltator? Ce alta indeletnicire mai poate crea atata multumire de sine? Raspunsul e simplu: stupi, stupari, albine, natura, sunt parti ale aceluiasi intreg si acela se numeste apicultura.

Organizarea unei stupine
Ca in orice activitate,si in apicultura apar probleme care trebuie rezolvate. Stuparii incepatori sunt pusi in fata unor dileme care la prima vedere sunt greu de finalizat. Procurarea de stupi, familii de albine, tot felul de echipamente si materiale apicole nu sunt probleme a caror rezolvare inseamna numai o simpla bataie din palme. Totul trebuie facut cu atentie si numai dupa o prealabila documentare(literatura de specialitate se gaseste)si mai ales cu multa tenacitate.

Primul pas in apicultura
De obicei se porneste cu un numar limitat de stupi(2-3 buc.)iar pe masura ce stuparul incepator capata experienta si stupina va creste numeric si calitativ. Se poate ajunge ca in 3-4 ani sa avem creata o stupina frumoasa, familii de albine puternice care sa aduca productii mari de miere si alte produse apicole. Trebuie doar sa avem rabdare, sa perseveram si sigur rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Alegerea vetrei stupinei
Se face pe baza mai multor criterii. Raza de zbor a albinei este de 3 km. Aceasta suprafata (2826 hectare)trebuie sa asigure un cules bogat, intins pe toata durata sezonului activ. Pe o vatra nu se instaleaza mai mult de 30 familii de albine, tinand seama ca o familie consuma in decursul unui an apicol 90 kg de miere si 30 kg de polen. Asta ca sa nu mai punem la socoteala si cantitatea de produse marfa pe care speram sa le obtinem. De obicei intr-un an bun se pot realiza de la un stup 25-30 kg miere, 800 g ceara si 3-4 kg polen.

In final rezultatele depind numai de priceperea noastra. Amplasarea stupinei se face pe o vatra care este insorita primavara si toamna, departe de surse poluante, in locuri linistite, departe de drumuri intens circulate si de ape curgatoare mari. Stupii de albine se aseaza cu urdinisurile orientate spre sud-est, la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m intre randuri. Intre doua stupine vecine, trebuie sa fie o distanta de 2-3 km, asta in functie de potentialul melifer al zonei.

Alegerea tipului de stup
Urmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa ne cazam familiile de albine. Stupii sunt de doua feluri : stupi orizontali si stupi verticali. In cadrul fiecarei categorii, sunt diferite variante constructive. Ce trebuie stiut despre stupi : de orice tip ar fi, toti sunt buni pentru practicarea apiculturii. Conditiile de baza sunt acelea care tin de realizarea lor. Trebuie sa fie rezistenti, bine incheiati, realizati dupa standard, si nu in ultimul rand incapatori. Deci mare atentie la ce cumparati!Prin alegerea stupilor, trebuie sa asiguram la albine conditii de viata cat mai apropiate de cele din natura. Productia de miere, pastura, polen, ceara, propolis, depinde in mare masura si de tipul de echipament apicol folosit, cat si de calitatea acestuia. Nu se porneste la drum cu stupi din vechituri.

Consultand stuparii din zona voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege. Un adevar e sigur : un stup orizontal se va preta mai bine unui stuparit stationar, iar unul vertical cu magazine sau unul multietajat unui stuparit pastoral. La fel si zona in care aveti amplasata stupina are o mare influienta. Pentru sudul tarii unde albinele au o dezvoltare de primavara mai accelerata se recomanda stupii multietajati, iar in zonele de deal, montane si nordice, stupi verticali cu magazine cat si stupi orizontali. Avantajele si dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup trebuie foarte bine cantarite.

Procurarea familiilor de albine
La cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7-8 faguri, din care 5-6 cu puiet), intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le instalati. Si roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1,5 kg) si apoi sa fie dotate cu o matca tanara si prolifica. Este recomandat ca roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi, pe rame cu faguri necladiti, pentru ca asa vom putea evita bolile. Aceste cerinte sunt minime, urmand ca la urmatoarele achizitii sa aveti in vedere si alte aspecte care tin mai mult de experienta avuta.

Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:
- Prolificitatea matcii - Este unul din factorii principali care determina puterea uneii familii. Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua ,aprox. 150-180000, in decursul unui sezon. Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar. Felul depunerii si repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea matcii. O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii. Nu degeaba se spune ca matca da tonul. Exemplu : prin schimbarea unei matci, intr-o anumita perioada de timp stupul se va transforma, calitatile matcii fiind transmise la descendenti.
- Rezistenta la iernare - Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor, au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa se tina seama, pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi(120-150 zile). Parametrii luati in calcul sunt : mortalitatea albinelor, consumul de hrana. Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de miere.
- Blandetea albinelor - Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o anumita lucrare. Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de mult fum, totul este in regula si o sa stim ca am dat peste o familie buna.
- Rezistenta la boli - In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatori este diferit. Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup. Acestea trebuie alese! Prin comparatie, se intampla ca la oameni. O casa mai curata - un spatiu cu mai putini factori agresivi externi.
- Harnicia la cules - Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii, au un numar mare de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu. De obicei, un urdinis aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.
- Productia de miere - Este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a asigurat rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa,este valoroasa. Bineinteles ca pentru stuparii incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine, numai unele dintre indiciile asupra calitatii materialului biologic sunt relevante.
Un sfat : participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat ! Nu incercati sa faceti totul singuri. Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune, care prin ajutorul pe care vi-l vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat.

Apicultura - o afacere de succes
Suntem convinsi ca majoritatea vizitatorilor acestui site isi pun intrebarea daca apicultura poate fi o afacere. Raspunsul este din start unul pozitiv, cu precizarea ca volumul de munca, investitia materiala si implicarea personala sunt destul de considerabile. Ca in orice afacere, se aplica politica pasilor marunti, intreprinzatorul trebuind pe rand sa fie apicultor, medic veterinar, contabil, manager, sofer, hamal, etc. Primii pasi spre realizarea obiectivului au fost expusi mai sus. Cum ar trebui sa arate structural o "intreprindere" al carui obiect de activitate este apicultura ? Sunt doua posibilitati, asta functie de nazuintele intreprinzatorului si de sistemul ales :

Stupina stationara - se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii (cate 30-35 buc./vatra), cu o distanta de 5-6 km. intre ele. La un numar de 300 de stupi sunt necesare 8-10 locatii, legate intre ele de drumuri practicabile si dispuse astfel incat numarul de km. facuti cu masina sa fie cat mai mic. Aceste locatii se inchiriaza de la diversi propietari si vor trebui sa asigure culesul necesar albinelor. Uneltele si utilajele vor fi folosite in comun pentru tot numarul de familii. Un alt obiectiv este construirea unei baze centrale pentru depozitarea si prelucrarea produselor.
Iarna familiile de albine pot fi gazduite pe o singura vatra, pentru ca supravegherea sa fie facuta mai usor si cheltuielile sa se reduca. Existenta a 1-2 mijloace de transport constituie o necesitate.

Stupina "pastorala" - Este un alt sistem care se practica atat in tarile U.E cat si in America. Albinele sunt deplasate in pastoral cu diverse mijloace de transport (camioane, tractoare, tren, pavilioane), urmand ca in pauzele dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-3 vetre. Sistemul expus cere o investitie si o implicare maxima, devenind rentabil la un numar de peste 300 de familii, dat fiind cheltuielile mari cu transportul.

O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este aceea, unde sunt granitele dintre amatori, semiprofesionisti si profesionisti :
Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul pentru familie si eventual obtinerea unui profit. Potrivit normelor, se considera amator stuparul care are 1-100 familii de albine. De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele : volum de munca mediu(la sfarsit de saptamana) ; materialul genetic (roiuri,matci) se obtine prin mijloace propii ; apicultorul are o alta munca de baza.
Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300 buc, volumul de munca 1200-1300 ore/an, materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate, se poate practica o apicultura moderna prin mecanizarea lucrarilor, se prelucreaza primar unele produse ale stupului etc. Afacerea este o afacere de familie fiind folosita munca membrilor ei.
Profesionisti - Se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi, un numar optim fiind undeva spre 600 de buc. Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut necesar. Numarul de ore munca/an creste dramatic, fiind necesara angajarea de muncitori sezonieri. Pentru o mai buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se faca sub forma unei societati comerciale.

Aderare Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si apicultorilor in special. Penetrarea pietei U.E se face mult mai usor, subventiile vor fi prezente si totul o sa intre pe un fagas normal.Ingradirile privind calitatea produselor, cerintele in domeniul veterinar-apicol, mediul concurential, nu trebuie sa sperie pe nimeni. Se schimba conditiile de functionare intr-un mediu economic, dar se schimba si generatiile de apicultori, care vor deprinde altfel de comportamente economice. Un singur gand trebuie sa va calauzeasca : nu ratati oportunitatea oferita de apicultura, pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba buna si bani frumosi !

CITESTE "Primii pasi in apicultura"

Facelia, o planta valoroasa pentru apicultura

CULTIVAREA FACELIEI

Flora spontana sau cultivata care prezinta un real interes pentru apicultura este destul de numeroasa. Apicultorii trebuie sa stie ca exista o planta de cultura, foarte valoroasa, care asigura productii mari de miere si a carei cultivare reprezinta un mare beneficiu atat pentru albine cat si pentru apicultori. Acesta planta speciala este facelia.Cei ce doresc formarea unei baze melifere proprii, situata in imediata apropiere a stupinei, trebuie sa cultive facelia, atat pe terenurile propietate personala ,cat si pe cele aflate in propietatea tertilor. Planta, pe langa valoarea melifera, poate fi folosita si ca furaj.

" Specie anuala, originara din America de Nord unde creste si spontan,facelia a fost introdusa in tara noastra ca planta specific melifera dar care poate intra si in componenta amestecurilor melifero-furajere, fiind si un bun nutret pentru animale. Facelia este putin pretentioasa la conditiile de clima si sol, gasind in tara noastra conditii bune de cultura in toate regiunile. Rezistand bine la brumele tarzii de primavara si timpurii de toamna se poate cultiva de primavara timpuriu pana toamna tarziu, furnizand culesuri intr-o perioada deficitara in flora melifera.

Planta creste inalta de 40-60 cm,cu o tulpina ramificata purtand mai multe inflorescente in forma de evantai a caror inflorire incepe cu florile de la baza.Perioada de vegetatie la facelia este scurta,de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55 zile, iar durata infloritului este de 30-50 zile depinzand de evolutia factorilor climatici.In zona de campie cu arsite mari, cultura de vara a faceliei are o durata de inflorire de 25-30 zile, in timp ce in zonele mai umede si cu temperaturi moderate durata de inflorire este mult mai mare.

Agrotehnica faceliei
Insamantarea poate fi facuta in pragul iernii (noiembrie-decembrie) sau primavara in mustul zapezii (februarie-martie), in aceste cazuri inflorirea se produce catre sfarsitul infloririi salcamului, prelungind culesul cu 2-3 saptamani.
Pentru loturile semincere sau apicole se recomanda insamantarea in lunile martie-aprilie cand sunt intrunite conditiile optime pentru germinarea semintelor cat si pentru rasarirea si dezvoltarea plantelor.In aceste conditii rasarirea are loc in 6-7 zile de la semanat, iar plantele au un ritm de vegetatie rapid, o dezvoltare viguroasa si o productie de nectar buna.

Avand perioada de vegetatie scurta, facelia poate fi cultivata in miriste dupa culturile ce elibereaza devreme terenul, intre acestea fiind si graul, cultura ce ocupa suprafete mari in tara noastra. Importanta culturilor de facelia semanate esalonat in vara este deosebita asigurand familiilor de albine un cules continuu pana toamna tarziu.
In amestecuri furajero-melifere facelia aduce o sporire cantitativa a masei furajere si constituie o sursa sigura de nectar. Se pot face amestecuri de facelia cu plante leguminoase ca: mazarea, mazarichea, lupin, soia,s.a., dar cele mai bune rezultate da amestecul cu borceag de primavara (mazariche + ovaz). Proportiile de semanat cele mai bune sunt mazariche 100 kg/ha + ovaz 40-50 kg/ha + facelia 3-4 kg/ha.

Pregatirea terenului pentru insamantarea faceliei sa face obisnuit, dar patul germinativ trebuie bine maruntit incat samanta sa fie ingropata la 2-3 cm si in mod uniform. Semanatul se face cu masina, distanta dintre randuri 12-15 cm sau 40-60 cm, folosind o norma de 6-8 kg samanta la hectar.
Intretinerea culturilor cere atentie in prima faza de vegetatie cand plantele sunt mici, pentru a se evita imburuienarea. Recoltarea se face cu combina, productiile de samanta variaza intre 200 si 500 kg /ha in functie de conditiile pedoclimatice si de agrotehnica aplicata.

Caracteristici melifere
Perioada de vegetatie a faceliei este scurta,de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55 zile,iar inflorirea dureaza 30-50 zile, influentata de evolutia factorilor climatici, producandu-se din mai pana in octombrie in functie de data semanatului.
Valoarea melifera a faceliei este mare, fapt ce determina albinele sa o viziteze intens in tot cursul zilei. Cantitatea de nectar secretata de o floare si implicit productia de miere la hectar variaza foarte mult sub influenta factorilor pedologici, a evolutiei timpului in perioada de vegetatie,a epocii de semanat si a agrotehnicii aplicate. In conditii favorabile cantitatea de nectar secretata de o floare variaza intre 1 si 4,5 mg cu o concentratie in zahar a nectarului de 28% (Cirnu 1973), dand productii de miere la hectar de 600-1000 kg. In conditii de cultura mai putin favorabile cantitatea de miere la hectar poata sa fie intre 300 si 600 kg."

------------------------------------------------------------------------------------------
In incheiere dorim sa va dam cateva sfaturi legate de procurarea terenului pe care o sa fie cultivata facelia, pentru ca principala problema de aici vine. Sunt cazuri cand apicultorii au in proprietate suprafete mari de teren si pentru ei nu sunt obstacole, decat cele legate de cultura in sine si procurarea banilor pentru infiintarea si intretinerea culturii.
Pentru cine nu are teren exista doua posibilitati :

- Colaborarea cu terti : In anul cand se doreste infiintarea culturii,se incheie contracte de cultivare cu cat mai multi proprietari.In contract se stabilesc clar toate detaliile privind drepturile si obligatiile partilor. O forma de colaborare contractuala este aceea in care apicultorul vine cu samanta pentru cultura, in schimbul careia primeste un procent modic din furaj dupa recoltare si dreptul de a folosi cultura in perioada infloririi pentru albine.

- Arendarea pamantului : Apicultorul arendeaza suprafete de teren de la propietari,infiinteaza cultura, o foloseste in scop apicol, recolteaza furajul si achita contravaloarea arendei din beneficiile obtinute.

Ambele forme de asociere sunt profitabile in urmatoarele conditii : suprafetele de teren sa se afle in aceeasi locatie ; suprafata de teren cultivata sa fie destul de mare pentru a se asigura un potential melifer care justifica investitia.

CITESTE "Facelia, o planta valoroasa pentru apicultura"

Apilarnilul, producere, conditionare, depozitare

APILARNILUL - PRODUCERE SI CONDITIONARE

Apilarnilul este unul dintre cele mai cautate produse din stupina. Cererea mare pentru acest produs,venita din partea producatorilor romani de medicamente naturiste, poate asigura apicultorilor profesionisti sau amatori, o importanta sursa de crestere a veniturilor. Vremea apiculturii bazate exclusiv pe productia de miere este pe cale sa apuna si doar o diversificare a produselor poate defini aceasta activitate, ca fiind profitabila.

Apilarnilul este un produs apicol natural, biologic activ, obtinut din larvele de trantor si din continutul nutritiv aflat in respectivele celule de faguri, recoltate intr-un anumit stadiu larvar.Productia de apilarnil in familiile de albine se obtine prin folosirea ramei claditoare si insamantarea acesteia cu oua de trantor de catre matca. Deci, in principiu, totul se reduce la o crestere continua de trantori pana la un anumit stadiu larvar, urmata fiind de recoltare.

Un pic de teorie : cand si cum cresc albinele trantori
Din punct de vedere practic inceputul cresterii naturale a trantorilor de catre familiile de albine nu poate fi estimat cu precizie. Momentul variaza de la an la an( functie de stadiul dezvoltarii familiei). Totusi se poate estima ca perioada aprox. favorabila in conditiile din Romania este intre 15 mai si 1 iulie. Cresterea puietului de trantor se poate face si in afara perioadei optime, insa cu mai putin succes.

Factorii interni si externi ce influenteaza cresterea sunt :
Puterea familiei de albine - o familie puternica, datorita dezvoltarii accelerate din primavara , incepe cresterea mai devreme si cu un numar mai mare de trantori, in comparatie cu una mai slaba .

Aprovizionarea cu polen - se stie ca odata cu aparitia puternica a polenului in natura, in familii creste si cantitatea de puiet, inclusiv puietul de trantor. Referitor la prezenta polenului in faguri(pastura), se poate afirma ca daca rama cu pastura si miere se afla in imediata apropiere a ramei cu larve de trantor, numarul acestora creste.

Varsta matcii - prezenta unei matci care a stat o iarna in familia de albine este benefica pentru cantitatea de puiet de trantor. In anul doi de viata matca creste cantitatea de oua nefecundate depuse.

Alti factori - mai sunt si alti factori care determina o buna crestere a trantorilor (ex. situatia genetica), insa acestia sunt considerati ca fiind secundari.

Producerea apilarnilului
Dupa cum am citit mai sus, familiile de albine pe care le alegem pentru producerea apilarnilului trebuie sa indeplineasca cateva conditii de baza. In primul rand aceste familii sa fie destul de puternice, astfel incat la inceputul lui aprilie sa aiba minim 6-7 faguri bine acoperiti de albine. Hrana,atat mierea cat si pastura, trebuie sa asigure o buna crestere. Prezenta unui bun cules de polen din natura reprezinta un factor favorizant. Daca demararea productiei de apilarnil incepe in iunie nu se vor folosi acele familii care au matci nascute in anul respectiv, matcile de 1-2 ani fiind cele mai performante.

Perioada optima extinsa in care se poate produce apilarnil la un potential maxim incepe odata cu inflorirea pomilor fructiferi si se incheie odata cu terminarea ultimelor culesuri de productie (1 august). Ca utilaj de obtinere a larvelor de trantor se foloseste banala rama claditoare, pe care o folositi curent in stupina. Deosebirea este aceea ca dupa obtinerea a 1-2 rame cladite/familie, cu faguri naturali ce contin celule de trantor, acestia nu se vor taia, ci se vor reintroduce in cuib dupa fiecare sarja de apilarnil.

Obtinerea fagurilor cu celule de trantor
Pentru a obtine cei 1-2 faguri cu celule de trantor se foloseste o rama obisnuita, insarmata pentru a da trainicie fagurelui, sau o rama ca in fig.2 . In jur de 1 aprilie, cand vremea s-a stabilizat se stimuleaza cu sirop de zahar 1/1 si polen sau inlocuitori. Mai indicat este sa folosim ca stimulent o pasta de zahar pudra si miere sau un serbet, datorita usurintei in administrare. Dupa aprox. 10-15 zile de hraniri se introduce rama crescatoare conform fig.1, intre ultima rama de puiet si rama cu miere si pastura, continuand si stimularea. In acest fel, intr-un anumit timp (dupa puterea si harnicia familiei), obtinem fagurii necesari productiei. Pentru a grabi cresterea fagurelui, este indicat, ca rama introdusa sa contina urme de ceara (o rama reformata, dupa taierea vechiului fagure).

Obtinerea larvelor de trantor (apilarnilului)
In scurt timp de la cladire,s au chiar in timpul cladirii fagurilor, matca insamanteaza acesti faguri. La 10 zile de la depunerea oualelor, deci in a 7-a zi de stadiu larvar, putem recolta prima productie de apilarnil a anului. Recoltarea se face manual sau semiautomat cu ajutorul aparatului cu vid folosit la recoltarea laptisorului de matca. Deoarece majoritatea apicultorilor nu au la dispozitie un asemenea aparat, se va folosi pentru delarvare, o spatula din lemn, os sau plastic. Acest instrument are un capat ascutit, cu care se face delarvarea iar la capatul celalalt o spatula de 3 mm, usor curbata, cu care se recolteaza continutul ramas in celula. Dupa recoltarea apilarnilului, fagurii se reintroduc in familii, continuand cresterea.

Depozitarea si conservarea apilarnilului
Apilarnilul recoltat se depoziteaza in recipiente de plastic alimentar(tip PET), de capacitate mica. Este bine ca odata cu incheierea unui contract cu un cumparator, sa se stabileasca toate amanuntele de calitate, inclusiv tipul recipientului. Temperatura de conservare a produsului este de minus 5-20 grade C. Avand in vedere ca temperatura de functionare a unui congelator obisnuit, variaza intre minus 15-20 grade C, folosirea acestuia este recomandata.

Alte detalii
Numarul si marimea sarjelor de apilarnil depinde de fiecare familie in parte. Pe toata perioada producerii apilarnilului se fac usoare hraniri de stimulare(inclusiv proteice). In familiile puternice din stupii orizontali sau multietajati se pot introduce concomitent cate 2 rame de productie, in lateralele cuibului(intre puiet si provizii).

Concluzii finale : Producerea apilarnilului este o activitate relativ usoara, care cere insa multa atentie si timp. Putem spune ca este si profitabila daca ne ingrijim din timp sa incheiem un contract ferm cu un cumparator (producator medicamente,etc.)

CITESTE "Apilarnilul, producere, conditionare, depozitare"