Prigoriile s-au împuţinat restrângându-şi zona de activitate şi sunt protejate de mult prin lege, fiind considerate păsări folositoare agriculturii şi silviculturii. Cu toate acestea, în condiţiile atacării în masă a unor stupine mari se poate cere aprobarea organelor silvice pentru vânarea lor şi apărarea stupinelor.
Masuri de apărare
- stupinele să fie instalate la distanţe cât mai mari de cuiburile prigoriilor;
- prigoriile să fie îndepărtate prin sperietori (zmei zburători etc.);
- cuiburile prigoriilor şi prigoriile pot fi distruse după obţinerea aprobării <>, prin momeli otrăvite, gazare, astuparea găurilor cu ghemotoace de iarbă îndesate la 50-60 cm adâncime, întinderea unui fir de nailon de pescuit de care se agaţă aţe de nailon subţire, lungi de 20-30 cm, care la capătul de jos au prins câte un ac mic de undiţă prevăzut cu câte un trântore etc.
- folosirea unor curse speciale (sub forma unui tub cu diametrul de 18 cm, lung de 32 cm) prevăzute la ambele extremităţi cu câte o clapă acţionată de un arc care permite intrarea păsării dar nu şi ieşirea; cursele se introduc în galeriile prigoriilor, îndeosebi când acestea clocesc şi se ridică după 2-3 zile;
- astuparea galeriilor cu cârpe îmbibate cu diferite substanţe otrăvitoare;
- folosirea unui şoim împăiat şi proptit bine pe post de sperietoare (şoimul fiind duşmanul cel mai mare al lor);
- folosirea unor prigorii moarte ca sperietori (cu aripile răsfirate, agăţate pe pari înalţi în mijlocul stupinei).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu