Importanta albinelor in ecologie

Asigurarea unui mediu inconjurator sanatos impune obligatia de a conserva resursele naturale tinand seama de raportul ce exista intre conservarea nealterata a acestor resurse si insusi existenta oamenilor. Albinele pot fi considerate resurse biologice de importanta vitala. Prin polenizarea plantelor spontane si cultivate - proces in urma caruia se produce fecundarea si ca atare formarea semintelor, legumelor si fructelor - albinele au un rol esential in perpetuarea si deci supravietuirea a sute de mii de specii care formeaza vegetatia Terrei. Din surse anorganice si energie solara in plante se creaza, prin fotosinteza, materie organica, iar din aceasta s-a format si se formeaza stratul de sol fertil si se produce hrana pentru insecte, pasari, mamifere si alte vietuitoare.

Aceste relatii ecologico-trofice sunt esentiale pentru existenta noastra si pentru mediul inconjurator. Daca vrem sa pastram nealterate in continuare aceste relatii in inlantuirea si dependenta lor logica si necesara, trebuie sa mentinem apicultura ca ramura importanta a activitatii umane. Mai mult, cu inteligenfa, cu prevedere si adresanta prospectiva trebuie sa cream toate conditiile pentru apiculturi in vederea conservarii si dezvoltarii nerestrictive a potentialului national apicol.

Organisme specializate ale ONU au asezat albinele pe locul al IV-lea intr-o clasificare a senzorilor poluarii mediului. Desfasurindu-si activitatea pe o raza de zbor de circa 3 km (albina acopera o suprafata de circa 2.500 ha) la diferite inaltimi fata de sol si ca urmare a interceptarii elementelor poluante mai ales pe cele din aer, din apa si din plante (noxe industriale, noxe rutiere, pesticidele, particule radioactive) care influenfeaza negativ viata si activitatea acestora prin intoxicare manifestata evident intr-un mediu nociv, albinele devin senzori ai poluarii mediului.
Cresterile economice, sporurile demografice trebuie obligatoriu insotite de cresteri tehnologice si de dezvoltari industriale accelerate. Graba si necorelarea au determinat accentuarea poluarii mediului astfel ca unele procese de degradare a naturii au inceput sa aiba un caracter ireversibil. Puse in evidenta de ,,Clubul de la Roma" intr-un raport inca din anul 1960 ce se intitula ,,Limitele cresterii", acesta atragea atentia asupra epuizarii resurselor energetice obtinute din combustibilii fosili (petrol gi carbune) ca si acutizarea poluarii aerului, apei si solului cu efecte negative, care erau bine receptate de albine.
Daca acceptam ca albinele constituie un element important de echilibru ecologic atunci ocrotirea, protejarea si cresterea lor conform unor tehnologii moderne si eficiente constituie un postulat ce nu mai trebuie demonstrat.