duminică, 5 februarie 2012

Prelucrarea cerii in stupina

PRELUCRAREA CERII IN STUPINA

Ceara de albine este o resursa importanta in apicultura, dar care din pacate nu este indeajuns exploatata . Ceara in stare bruta poate fi impartita in doua categorii : o ceara de prima calitate care are o culoare deschisa obtinuta din rama claditoare, descapacire etc, si o alta considerata calitativ inferioara , obtinuta din fagurii vechi. In cele ce urmeaza vom prezenta doua metode de prelucrare a cerii care pot fi folosite atat in stupinele mari , cat si in cele mici.

Metoda pentru stupinele mici si medii
Aceasta metoda este recomandata pentru apicultorul care detine un numar mai mic de stupi. Micile cantitati de ceara pe care stuparul le recolteaza se pot deteriora fiind atacate de gaselnita,mucegaiuri etc., daca nu sunt prelucrate. Metoda este simpla iar ustensilele folosite usor de procurat. Setul de prelucrare este compus din : o oala smaltuita de 4-5 litri, o cratita smaltuita de 4-5 l, o strecuratoare mare careia ia fost atasata o bucata de tifon , o lingura mare de lemn .

In oala se pun fagurii de prelucrat si se adauga apa de ploaie , in cantitate egala cu masa de ceara (ex. un kg de ceara , un litru de apa). Este recomandata folosirea unei ape dedurizate pentru a da o culoare frumoasa si consistenta produsului final. Oala cu apa si ceara se aseaza pe aragaz si amestecand din cand in cand asteptam sa se topeasca fagurii. Trebuie sa avem grija ca amestecul sa nu dea in clocot pentru a nu degrada ceara (reactia de hidroliza). Mixtura rezultata o strecuram in cratita. Cratita se acopera cu materiale textile groase in scopul racirii cat mai lente a mixturii. Cu cat racirea este mai lenta cu atat se produce o separare mai buna a cerii de rezidurile ramase.

Putem lasa la racit si decantat pana a doua zi cand calupul rezultat se scoate usor din cratita. In partea inferioara calupul o sa contina reziduri ce se pot rade cu un cutit. Aceste reziduri cat si cele ramase de la strecurare se lasa la uscat pentru ca mai contin inca destula ceara. Repetam operatiunea de cate ori mai strangem alte cantitati de fagure. In toamna toate calupurile de ceara se retopesc dupa acelasi procedeu si se toarna intr-o forma mai mare.

Sfaturi finale : respectati proportia de 1/1 dintre ceara si apa ; folositi apa dedurizata(apa de ploaie) ; mixtura nu trebuie sa dea in clocot pentru ca se pot produce accidente sau deteriora produsul final ; raciti lent pentru o buna separare ; colectati si uscati rezidurile ramase.

Metoda pentru stupinele mari
Cand numarul familiilor de albine este mare sau cand apicultorul doreste sa transforme prelucrarea cerii intr-o afacere conexa se simte nevoia unei metode cel putin semiprofesioniste. Asta presupune ca utilajul simpludescris mai sus sa fie inlocuit cu o presa, care poate asigura un rezultat mult superior. Un utilaj de acest fel este reprezentat de presele tip Antonescu. Folosirea acestor prese asigura apicultorului un bun randament de extragere (aprox. 190 g ceara/fagure Dadant) , cat si un bun randament al muncii( 30-80 faguri/ora).

Presa Antonescu 1 - presa manuala de ceara ,fig.1, are o capacitate de prelucrare de 30 faguri reformati/ora cu un randament de 16 g ceara purificata/dm patrat. Constructiv presa este un simplu teasc care insa este prevazut cu izolatie termica a cuvei.

Presa Antonescu 2 - fig. 2 , este o varianta imbunatatita care asigura un randament de extractie si o productivitate marita.Este prevazuta cu un reductor de turatie si forta 1/18,o cuva cu pereti dubli si un generator de aburi. Capacitatea de prelucrare este de 80 faguri/ora la un randament de 16 g/dm patrat.

Extractia cerii cu presele Antonescu (descrierea autorului) Fagurii vechi, sfaramati, cu sau fara sarme, se pun la topit,pe un foc potrivit intr-un vas emailat sau din inox cu o cantitate egala de apa de ploaie. Cand acestia s-au topit si corpul presei s-a incalzit,se trece la extractia cerii.

Deasupra gratarului de lemn 1 se asterne un strat de paie 2 cu o grosime de 20-25 mm.Deasupra , in centrul sau , se toarna 800-1000 g miscela ( faguri topiti + apa ) 3. Se asterne un nou strat de paie si apoi inca o portie de miscela , operatie care se repeta pana la umplerea corpului presei. Peste ultimul strat de paie , care trebuie sa fie de 3-4 ori mai gros fata de celelalte , se aseaza discul de lemn 4. Prin actionarea volanului 5 se alatura de acesta discul metalic 6. Apoi se actioneaza - spre dreapta - manetele 7 , pana ce discul metalic 6 a coborat lent in corpul presei , aproape 75% din inaltimea acestuia.

Ceara si apa reziduala se scurg in colectorul - decantor C.D. Cand acestea au atins nivelul superior al conductei "t" , apa reziduala de la fundul colectorului - decantor este eliminata , conform schemei , pe baza cunoscutului principiu de functionare al vaselor comunicante si a diferentei de densitate dintre ceara si apa. Ulterior ceara obtinuta se retopeste si se toarna in calupuri mai mici sau mai mari.

Consideratii personale - presele de tip Antonescu se pot realiza de orice apicultor la un pret mult mai mic decat alte prese de aceeasi capacitate existente in comert. Realizand un astfel de utilaj se poate incropi chiar o mica afacere, prelucrand fagurii vechi pentru alti apicultori, sporind astfel veniturile personale.

CITESTE "Prelucrarea cerii in stupina"

Metode si instrumente de marcare a matcilor

MARCAREA MATCILOR IN STUPINA

Desi pare ca operatiunea de marcare a matcilor este doar o "hachita" a stuparilor mai pretentiosi, nu este deloc asa. Fiecare apicultor care deschide stupul si cauta sa identifice matca familiei de albine, stie ca in anumite cazuri poate intampina dificultati in a o repera usor. Deci se poate afirma ca marcarea matcilor are doua motivatii, acestea fiind legate de usurarea reperarii matcii pe faguri cat si de cunoasterea varstei reale.


Codul culorilor - culorile se repeta la fiecare 5 ani

Din toate metodele prezentate in literatura de specialitate, noi am ales doua care se detaseaza prin eficienta si simplitatea lor. Ce si cum folosim :

Instrumentul de marcat - un instrument ieftin si eficient se confectioneaza din lemn si doua ace cu gamalie(bolduri). Confectionarea lui poate fi facuta de oricine in mai putin de 10 min. Acesta are forma si lungimea unui creion obisnuit, cu capetele rotunjite si tesite. La unul din capete se infinge un ac cu gamalie drept,iar in capatul celalalt alt ac indoit la 45 de grade. Practic, cu acest instrument de marcare se poate atat aplica vopseaua aleasa cat si lipi o placuta. Nimic mai simplu, eficient si ieftin.

Vopsele - dintre toate vopselele incercate la marcare cea mai eficienta s-a dovedit a fi banala oja pentru unghii. Oja are calitatea de a forma un marcaj vizibil, compact, rezistent in timp, si are o viteza de uscare optima. Oja folosita trebuie sa fie de culoarea anului, sa fie in termenul de garantie. Daca nu gasim oja de culoarea anului respectiv , se foloseste un lac de unghii incolor, pe care il coloram cu o cantitate mica de vopsea de oua(netoxica).

Placute de marcare - in cazul in care folosim pentru marcare rondele mici , acestea vor fi obtinute prin stantarea unei foite de staniol de culoarea anului respectiv. Este solutia cea mai ieftina si nu trebuie sa ne facem griji pentru procurarea materialului. Stantarea se face cu o preducea construita dintr-o mina metalica de pix, ascutita la unul dintre capete. Marimea rondelelor nu trebuie sa depaseasca 1,8 - 2 mm. Bineinteles pentru cine are posibilitatea sa-si procure de "afara" rondele speciale de opalit este si mai bine.

Tehnica marcarii - din punct de vedere tehnic marcarea matcii se poate face oricand . Noi recomandam insa ca marcarea sa se faca inaintea introducerii matcii in nucleul de imperechere. Marcarea incepe prin imobilizarea matcii. Aceasta se prinde cu varfurile degetului aratator, mijlociu si a degetului mare de la mana stanga. Pentru cineva care face pentru prima oara lucrarea, poate parea complicat si de aceea incepatorilor li se recomanda folosirea capacului din fig.2.

Cu acest capac se poate imobiliza matca prin presarea pe fagure sau pe o suprafata moale(burete etc.), daca operatiunea nu se face direct in stupina. Eventual se poate folosi si un dispoziti de imobilizare ca cel din fig.3 , care asigura un bun control asupra matcii. Cu mana dreapta introducem creionul de marcat in oja(cu boldul drept), scuturam surplusul de oja si tamponam scutul dorsal al matcii(mijlocul primului segment dupa cap).

Cand marcajul se face cu placute de staniol sau opalit, pentru lipire se foloseste o oja incolora pentru staniol, sau adezivul aferent setului pentru opalit. Daca avem numai placute de opalit(fara adeziv), se poate folosi cu succes aceeasi oja incolora.

La marcarea cu placute, imobilizam matca, tamponam scutul dorsal al matcii cu adezivul special sau oja incolora, folosind capatul drept al creionului marcator. Cu capatul indoit la 45 de grade (in prealabil umezit),luam placuta marcatoare si o aplicam peste adeziv,cautand sa obtinem o fixare cat mai centrala si trainica.

Cateva recomandari importante - la aplicarea vopselei sau adezivului se urmareste cu mare atentie ca acestea sa nu atinga radacinile aripilor sau sa intre in segmentul cervical al matcii.
Reintoarcerea matcilor in familii, nuclee se face dupa uscarea marcajului si disparitia mirosului vopselei(30-40 min.). Pentru mai multa siguranta matca marcata se introduce intr-o cusca de izolare , de unde va fi eliberata de albine. Pentru a va face "mana", puteti exersa marcajul pe trantori si asa veti verifica si calitatea si toxicitatea materialelor folosite.

Concluzii : pentru marcarea matcilor se pot folosi si alte vopsele ( alcool cu schellack , acetona cu celuloid , duco , vopsea auto). Ba mai mult se gasesc pe piata si creioane marcatoare (gen "marker"), sau truse de marcat, deci nu ezitati !!

CITESTE "Metode si instrumente de marcare a matcilor"

Viata familiei de albine

FAMILIA DE ALBINE

Poate o sa credeti ca lecturarea acestei pagini care cuprinde informatii despre viata familiilor de albine nu are sens. Noi va recomandam (celor neinitiati) sa o cititi cu atentie, pentru ca o cunoastere aprofundata a albinei si a modului ei de viata o sa va fie de mare ajutor in activitatea de apicultor. Sa incepem cu .....inceputul .

Indivizii dintr-o familie
In familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi : matca, albinele lucratoare si trantorii.

Albinele lucratoare : Numarul acestora este variabil, osciland de la 10000 in perioada de iarna, pana la 40000-80000 in vara. Au talia mai mica(12-14 mm), o greutate de aprox. 100mg si aripile sunt de aceeasi lungime cu abdomenul. In fapt lucratoarele sunt femele cu organele de reproducere nedezvoltate.

Matca : Este singura femela fecundata din stup, fiind raspunzatoare de inmultirea familiilor de albine. De obicei in stup este o singura matca, avand corpul mai lung(20-25 mm), capul mic, abdomenul foarte dezvoltat, aripi mai mici si o greutate de 250-280 mg.

Trantorii : Sunt masculii care imperecheaza matca, fiind prezenti in cuib din primavara pana in toamna. In numar de cateva sute, au o lungime de 15-17 mm, aripi ce depasesc abdomenul, capul globulos si o greutate de 200 mg.

Dezvoltarea familiei de albine
Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita, numarul indivizilor crescand sau scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu. Practic viata familiei de albine cuprinde patru mari perioade.

Prima perioada : Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat, cu albina tanara, nou iesita din celule primavara. Pe la sfarsitul lui februarie, matca incepe sa depuna oua in celulele fagurilor din mijlocul ghemului, acolo unde regimul termic permite cresterea de puiet. Dupa ce albinele fac zborul de curatire, matca depune din ce in ce mai multe oua. Pe masura ce timpul se incalzeste, ponta matcii ajunge la 1000 de oua pe zi, albinele batrane care se uzeaza fiind inlocuite treptat. Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul lunii aprilie toata albina sa fie inlocuita. Se stie ca o albina tanara are o putere mare de ingrijire a larvelor, putand hrani 2,3 sau chiar 4, ritmul dezvoltarii familiei fiind foarte mare.

Perioada a doua : Se mai numeste si perioada de crestere. Nectarul si polenul se gasesc din abundenta si isi fac aparitia trantorii. Matca este hranita puternic, depune peste 2000 de oua/zi, numarul de albine doici creste si se ajunge in situatia in care 3-4 doici ingrijesc o larva. Cand acest fenomen se suprapune cu alti factori favorizanti( lipsa de spatiu, ventilatie insuficienta etc.), apar frigurile roirii. Albinele construiesc botci de roire, in care matca depune oua la interval de cateva zile. La urdinis se observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie ce exista in stup. Dupa 1-3 zile de la capacirea primelor botci, are loc prima roire, matca cu o parte din albinele tinere, insotite de multi trantori parasind stupul. Acest roi care se numeste roi primar si care contine aprox. 50% din populatia stupului se aseaza dupa cateva minute de zbor pe o creanga sau alt suport, de unde o sa zboare apoi spre o alta destinatie.

In familia de baza, la 8 zile de la capacirea primei botci, iese intaia matca tanara. Intentia ei este sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci, reusind lucrul acesta daca este lasata de albine. Daca familia ramane in frigurile roitului, albinele nu lasa matca tanara sa-si omoare suratele, iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi, iese al doilea roi cu matca neimperecheata. Iesirea roiului 2 poate fi intarziata de o vreme nefavorabila (ploioasa). Cand se intampla asta, acest roi contine mai multe matci tinere. Roirea poate continua si cu iesirea altor roiuri, fapt ce duce la desfiintarea familiei de baza. Perioada de roire in conditiile tarii noastre este cuprinsa intre sfarsitul lunii mai si sfarsitul lunii iulie. Tot in aceasta perioada se inregistreaza cele mai mari culesuri de nectar si polen, perioada caracterizata de infloriri puternice a masivelor melifere. Catre sfarsitul lunii iulie, puterea familiei se micsoreaza treptat, matca micsorand ponta, trantorii fiind alungati din stup.

Perioada a treia : Este numita si perioada formarii albinelor de iernare. In mod natural toata albina care a participat la culesurile de vara piere. Ea este inlocuita de albina aparuta in luna august, albina care neparticipand la cules are un organism neuzat. Generatiile de albine iesite toamna, mai cu seama la sfarsitul lunii august, septembrie si octombrie, traiesc pana in primavara urmatoare, asigurand cresterea noilor larve.

Perioada a patra : Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13 grade C. In toamna la aparitia primelor nopti reci, albinele se strang in ghemul largit pe fagurii din dreptul urdinisului. O caracteristica a iernarii este aceea ca temperatura din interiorul ghemului nu scade niciodata sub 14 grade C, nici in perioadele cele mai geroase. Trebuie ca toti stuparii sa stie ca albinele nu incalzesc incinta stupului, ele mentinand caldura numai in interiorul ghemului. Albinele din partea exterioara a ghemului sunt mai apropiate unele de altele si formeaza o "coaja" stand nemiscate, iar cele din interior (mai tinere) sunt mai rasfirate si prin miscari din aripi, abdomen, picioare produc caldura necesara. Producerea caldurii in timpul iernii se face pe baza consumului de miere, o familie consumand iarna 6-10 kg de miere. In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.

Inmultirea familiilor de albine
Se poate spune despre albine ca au o viata scurta, in sezonul activ traind 35-40 zile, iar in cel inactiv 6-8 luni. Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare : ou , larva , nimfa.


Albina lucratoare : In prima zi dupa depunere, oul sta vertical in celula, a doua zi se inclina putin pentru ca a treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei. Catre sfarsitul celei de a treia zi, albinele doici depun in celula laptisor de matca, produs de glandele lor salivare. Invelisul oului se moaie si din el iese larva. Aceasta are forma unui viermisor de culoare sidefie. In primele trei zile larva este hranita de albinele doici cu laptisor de matca. La aceasta, spre sfarsitul celei de-a treia zi, albinele adauga miere si pastura pentru ca incepand cu a patra zi larvele sa fie hranite numai cu amestec de pastura, miere si apa. In primele zile larvele stau incolacite pe fundul celulei. In ziua a sasea catre sfarsit larva se intinde in lungul celulei, cu capul spre deschiderea ei, nu mai primeste hrana si albinele astupa celula cu un capacel poros de ceara, amestecata cu polen. In interiorul celulei larva tese o gogoasa si in ziua a 14-a de la depunerea oului se formeaza nimfa. In ziua a 21-a iese albina lucratoare.

Stadiul dezvoltarii Matca Lucratoare Trantor
Ou
Larva
Larva capacita,prenimfa,nimfa
3
5 1/2
7 1/2
3
6
12
3
6 1/2
14 1/2
Total zile 16 21 24

Matca : Se dezvolta din acelasi ou ca si albina lucratoare. Diferenta este ca depunerea oului de catre matca se face in celule speciale numite botci si in modul de hranire. Cand albinele se pregatesc de roire, ele construiesc botci pe marginea fagurilor, botci de roire, in care matca depune oua.Cand familia ramane orfana dintr-un anumit motiv, albinele cladesc in mijlocul fagurelui botci de salvare, prin modificarea celulelor de lucratoare ce contin larve mai tinere de 3 zile. Aceste larve sunt hranite pana la capacirea botcilor numai cu laptisor de matca.

Trantorii : Provin din oua nefecundate. Daca la matca si lucratoare difera numai modul de hranire si anvelopa(celula), la trantor difera si oul. Pentru un trantor se consuma o cantitate de hrana de 2-3 ori mai mare, iar durata de dezvoltare este cea mai mare(24 de zile).

Activitatea, cuibul si hrana albinelor
Dupa iesirea din celula, viata albinei lucratoare se imparte in doua etape. In primele 20 de zile albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup, iar in ultimile 15 zile ale vietii devine albina culegatoare. O schema arata astfel : in primele 1-2 zile albinele curata celulele si incalzesc puietul. Intre a 3-a si a 13 zi, albinele hranesc puietul. In primele zile, ele hranesc larvele mai in varsta cu amestec de miere si polen si apoi pe masura ce se dezvolta glandele producatoare de laptisor, si anume intre a 6-a si a 12-a zi, ele hranesc larvele mai tinere in varsta de cel mult 3 zile.

Tot in acest timp, albinele mai executa si urmatoarele lucrari : primesc nectarul , depoziteaza nectarul, preseaza polenul si curata stupul. Albinele in varsta de 12-18 zile cladesc fagurii. In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de orientare. Intre a 18 si a 21-a zi de viata, albinele pazesc intrarea in stup, aerisesc stupul. Dupa aceasta perioada albinele devin albine culegatoare, cu mentiunea ca la aparitia unui cules abundent pot participa si albine mai tinere de 20 de zile.

Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara. Fiecare fagure prezinta pe ambele fete mii de celule hexagonale. Pe faguri sunt trei feluri de celule : de albina lucratoare cu diametrul de 5,4 mm si adancimea de 10-12 mm , celule de trantor cu diametrul de 6,5 mm si adancimea de 11-12 mm , celule de matca (botci) care au forma unei ghinde, adanci de 20-25 mm si diametrul de 10-21 mm. In celulele de lucratoare albinele pot depozita miere si pastura, iar in cele de trantor miere si mai rar pastura.

Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor. Pe langa nectar albinele mai folosesc si diferite secretii dulci(mana) de origine animala sau vegetala. Daca despre nectar(miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica, atunci polenul este hrana proteica(painea). Consumul de miere si pastura difera de la o perioada la alta, functie de anotimp si de prezenta sau absenta puietului.

CITESTE "Viata familiei de albine"

Primii pasi in apicultura

APICULTURA , PASIUNE SI AFACERE

Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii. Iubitorii de stuparit, sunt oameni de toate varstele si profesiile care au un punct comun : dragostea de albine, natura, aer liber. Apicultura are o latura materiala (se obtine miere, polen, pastura, ceara, propolis)cat si una spirituala. Nimic nu se compara cu zumzetul unui roi de albine sau cu o plimbare prin stupina ta. Stupi care pulseaza de viata, albine care se intorc cu desagii plini de polen si miere, matci care perpetueaza viata, trantori in permanenta cautare a dragostei. Ce poate fi mai inaltator? Ce alta indeletnicire mai poate crea atata multumire de sine? Raspunsul e simplu: stupi, stupari, albine, natura, sunt parti ale aceluiasi intreg si acela se numeste apicultura.

Organizarea unei stupine
Ca in orice activitate,si in apicultura apar probleme care trebuie rezolvate. Stuparii incepatori sunt pusi in fata unor dileme care la prima vedere sunt greu de finalizat. Procurarea de stupi, familii de albine, tot felul de echipamente si materiale apicole nu sunt probleme a caror rezolvare inseamna numai o simpla bataie din palme. Totul trebuie facut cu atentie si numai dupa o prealabila documentare(literatura de specialitate se gaseste)si mai ales cu multa tenacitate.

Primul pas in apicultura
De obicei se porneste cu un numar limitat de stupi(2-3 buc.)iar pe masura ce stuparul incepator capata experienta si stupina va creste numeric si calitativ. Se poate ajunge ca in 3-4 ani sa avem creata o stupina frumoasa, familii de albine puternice care sa aduca productii mari de miere si alte produse apicole. Trebuie doar sa avem rabdare, sa perseveram si sigur rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Alegerea vetrei stupinei
Se face pe baza mai multor criterii. Raza de zbor a albinei este de 3 km. Aceasta suprafata (2826 hectare)trebuie sa asigure un cules bogat, intins pe toata durata sezonului activ. Pe o vatra nu se instaleaza mai mult de 30 familii de albine, tinand seama ca o familie consuma in decursul unui an apicol 90 kg de miere si 30 kg de polen. Asta ca sa nu mai punem la socoteala si cantitatea de produse marfa pe care speram sa le obtinem. De obicei intr-un an bun se pot realiza de la un stup 25-30 kg miere, 800 g ceara si 3-4 kg polen.

In final rezultatele depind numai de priceperea noastra. Amplasarea stupinei se face pe o vatra care este insorita primavara si toamna, departe de surse poluante, in locuri linistite, departe de drumuri intens circulate si de ape curgatoare mari. Stupii de albine se aseaza cu urdinisurile orientate spre sud-est, la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m intre randuri. Intre doua stupine vecine, trebuie sa fie o distanta de 2-3 km, asta in functie de potentialul melifer al zonei.

Alegerea tipului de stup
Urmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa ne cazam familiile de albine. Stupii sunt de doua feluri : stupi orizontali si stupi verticali. In cadrul fiecarei categorii, sunt diferite variante constructive. Ce trebuie stiut despre stupi : de orice tip ar fi, toti sunt buni pentru practicarea apiculturii. Conditiile de baza sunt acelea care tin de realizarea lor. Trebuie sa fie rezistenti, bine incheiati, realizati dupa standard, si nu in ultimul rand incapatori. Deci mare atentie la ce cumparati!Prin alegerea stupilor, trebuie sa asiguram la albine conditii de viata cat mai apropiate de cele din natura. Productia de miere, pastura, polen, ceara, propolis, depinde in mare masura si de tipul de echipament apicol folosit, cat si de calitatea acestuia. Nu se porneste la drum cu stupi din vechituri.

Consultand stuparii din zona voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege. Un adevar e sigur : un stup orizontal se va preta mai bine unui stuparit stationar, iar unul vertical cu magazine sau unul multietajat unui stuparit pastoral. La fel si zona in care aveti amplasata stupina are o mare influienta. Pentru sudul tarii unde albinele au o dezvoltare de primavara mai accelerata se recomanda stupii multietajati, iar in zonele de deal, montane si nordice, stupi verticali cu magazine cat si stupi orizontali. Avantajele si dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup trebuie foarte bine cantarite.

Procurarea familiilor de albine
La cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7-8 faguri, din care 5-6 cu puiet), intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le instalati. Si roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1,5 kg) si apoi sa fie dotate cu o matca tanara si prolifica. Este recomandat ca roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi, pe rame cu faguri necladiti, pentru ca asa vom putea evita bolile. Aceste cerinte sunt minime, urmand ca la urmatoarele achizitii sa aveti in vedere si alte aspecte care tin mai mult de experienta avuta.

Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:
- Prolificitatea matcii - Este unul din factorii principali care determina puterea uneii familii. Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua ,aprox. 150-180000, in decursul unui sezon. Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar. Felul depunerii si repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea matcii. O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii. Nu degeaba se spune ca matca da tonul. Exemplu : prin schimbarea unei matci, intr-o anumita perioada de timp stupul se va transforma, calitatile matcii fiind transmise la descendenti.
- Rezistenta la iernare - Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor, au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa se tina seama, pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi(120-150 zile). Parametrii luati in calcul sunt : mortalitatea albinelor, consumul de hrana. Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de miere.
- Blandetea albinelor - Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o anumita lucrare. Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de mult fum, totul este in regula si o sa stim ca am dat peste o familie buna.
- Rezistenta la boli - In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatori este diferit. Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup. Acestea trebuie alese! Prin comparatie, se intampla ca la oameni. O casa mai curata - un spatiu cu mai putini factori agresivi externi.
- Harnicia la cules - Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii, au un numar mare de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu. De obicei, un urdinis aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.
- Productia de miere - Este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a asigurat rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa,este valoroasa. Bineinteles ca pentru stuparii incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine, numai unele dintre indiciile asupra calitatii materialului biologic sunt relevante.
Un sfat : participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat ! Nu incercati sa faceti totul singuri. Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune, care prin ajutorul pe care vi-l vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat.

Apicultura - o afacere de succes
Suntem convinsi ca majoritatea vizitatorilor acestui site isi pun intrebarea daca apicultura poate fi o afacere. Raspunsul este din start unul pozitiv, cu precizarea ca volumul de munca, investitia materiala si implicarea personala sunt destul de considerabile. Ca in orice afacere, se aplica politica pasilor marunti, intreprinzatorul trebuind pe rand sa fie apicultor, medic veterinar, contabil, manager, sofer, hamal, etc. Primii pasi spre realizarea obiectivului au fost expusi mai sus. Cum ar trebui sa arate structural o "intreprindere" al carui obiect de activitate este apicultura ? Sunt doua posibilitati, asta functie de nazuintele intreprinzatorului si de sistemul ales :

Stupina stationara - se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii (cate 30-35 buc./vatra), cu o distanta de 5-6 km. intre ele. La un numar de 300 de stupi sunt necesare 8-10 locatii, legate intre ele de drumuri practicabile si dispuse astfel incat numarul de km. facuti cu masina sa fie cat mai mic. Aceste locatii se inchiriaza de la diversi propietari si vor trebui sa asigure culesul necesar albinelor. Uneltele si utilajele vor fi folosite in comun pentru tot numarul de familii. Un alt obiectiv este construirea unei baze centrale pentru depozitarea si prelucrarea produselor.
Iarna familiile de albine pot fi gazduite pe o singura vatra, pentru ca supravegherea sa fie facuta mai usor si cheltuielile sa se reduca. Existenta a 1-2 mijloace de transport constituie o necesitate.

Stupina "pastorala" - Este un alt sistem care se practica atat in tarile U.E cat si in America. Albinele sunt deplasate in pastoral cu diverse mijloace de transport (camioane, tractoare, tren, pavilioane), urmand ca in pauzele dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-3 vetre. Sistemul expus cere o investitie si o implicare maxima, devenind rentabil la un numar de peste 300 de familii, dat fiind cheltuielile mari cu transportul.

O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este aceea, unde sunt granitele dintre amatori, semiprofesionisti si profesionisti :
Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul pentru familie si eventual obtinerea unui profit. Potrivit normelor, se considera amator stuparul care are 1-100 familii de albine. De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele : volum de munca mediu(la sfarsit de saptamana) ; materialul genetic (roiuri,matci) se obtine prin mijloace propii ; apicultorul are o alta munca de baza.
Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300 buc, volumul de munca 1200-1300 ore/an, materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate, se poate practica o apicultura moderna prin mecanizarea lucrarilor, se prelucreaza primar unele produse ale stupului etc. Afacerea este o afacere de familie fiind folosita munca membrilor ei.
Profesionisti - Se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi, un numar optim fiind undeva spre 600 de buc. Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut necesar. Numarul de ore munca/an creste dramatic, fiind necesara angajarea de muncitori sezonieri. Pentru o mai buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se faca sub forma unei societati comerciale.

Aderare Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si apicultorilor in special. Penetrarea pietei U.E se face mult mai usor, subventiile vor fi prezente si totul o sa intre pe un fagas normal.Ingradirile privind calitatea produselor, cerintele in domeniul veterinar-apicol, mediul concurential, nu trebuie sa sperie pe nimeni. Se schimba conditiile de functionare intr-un mediu economic, dar se schimba si generatiile de apicultori, care vor deprinde altfel de comportamente economice. Un singur gand trebuie sa va calauzeasca : nu ratati oportunitatea oferita de apicultura, pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba buna si bani frumosi !

CITESTE "Primii pasi in apicultura"

Facelia, o planta valoroasa pentru apicultura

CULTIVAREA FACELIEI

Flora spontana sau cultivata care prezinta un real interes pentru apicultura este destul de numeroasa. Apicultorii trebuie sa stie ca exista o planta de cultura, foarte valoroasa, care asigura productii mari de miere si a carei cultivare reprezinta un mare beneficiu atat pentru albine cat si pentru apicultori. Acesta planta speciala este facelia.Cei ce doresc formarea unei baze melifere proprii, situata in imediata apropiere a stupinei, trebuie sa cultive facelia, atat pe terenurile propietate personala ,cat si pe cele aflate in propietatea tertilor. Planta, pe langa valoarea melifera, poate fi folosita si ca furaj.

" Specie anuala, originara din America de Nord unde creste si spontan,facelia a fost introdusa in tara noastra ca planta specific melifera dar care poate intra si in componenta amestecurilor melifero-furajere, fiind si un bun nutret pentru animale. Facelia este putin pretentioasa la conditiile de clima si sol, gasind in tara noastra conditii bune de cultura in toate regiunile. Rezistand bine la brumele tarzii de primavara si timpurii de toamna se poate cultiva de primavara timpuriu pana toamna tarziu, furnizand culesuri intr-o perioada deficitara in flora melifera.

Planta creste inalta de 40-60 cm,cu o tulpina ramificata purtand mai multe inflorescente in forma de evantai a caror inflorire incepe cu florile de la baza.Perioada de vegetatie la facelia este scurta,de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55 zile, iar durata infloritului este de 30-50 zile depinzand de evolutia factorilor climatici.In zona de campie cu arsite mari, cultura de vara a faceliei are o durata de inflorire de 25-30 zile, in timp ce in zonele mai umede si cu temperaturi moderate durata de inflorire este mult mai mare.

Agrotehnica faceliei
Insamantarea poate fi facuta in pragul iernii (noiembrie-decembrie) sau primavara in mustul zapezii (februarie-martie), in aceste cazuri inflorirea se produce catre sfarsitul infloririi salcamului, prelungind culesul cu 2-3 saptamani.
Pentru loturile semincere sau apicole se recomanda insamantarea in lunile martie-aprilie cand sunt intrunite conditiile optime pentru germinarea semintelor cat si pentru rasarirea si dezvoltarea plantelor.In aceste conditii rasarirea are loc in 6-7 zile de la semanat, iar plantele au un ritm de vegetatie rapid, o dezvoltare viguroasa si o productie de nectar buna.

Avand perioada de vegetatie scurta, facelia poate fi cultivata in miriste dupa culturile ce elibereaza devreme terenul, intre acestea fiind si graul, cultura ce ocupa suprafete mari in tara noastra. Importanta culturilor de facelia semanate esalonat in vara este deosebita asigurand familiilor de albine un cules continuu pana toamna tarziu.
In amestecuri furajero-melifere facelia aduce o sporire cantitativa a masei furajere si constituie o sursa sigura de nectar. Se pot face amestecuri de facelia cu plante leguminoase ca: mazarea, mazarichea, lupin, soia,s.a., dar cele mai bune rezultate da amestecul cu borceag de primavara (mazariche + ovaz). Proportiile de semanat cele mai bune sunt mazariche 100 kg/ha + ovaz 40-50 kg/ha + facelia 3-4 kg/ha.

Pregatirea terenului pentru insamantarea faceliei sa face obisnuit, dar patul germinativ trebuie bine maruntit incat samanta sa fie ingropata la 2-3 cm si in mod uniform. Semanatul se face cu masina, distanta dintre randuri 12-15 cm sau 40-60 cm, folosind o norma de 6-8 kg samanta la hectar.
Intretinerea culturilor cere atentie in prima faza de vegetatie cand plantele sunt mici, pentru a se evita imburuienarea. Recoltarea se face cu combina, productiile de samanta variaza intre 200 si 500 kg /ha in functie de conditiile pedoclimatice si de agrotehnica aplicata.

Caracteristici melifere
Perioada de vegetatie a faceliei este scurta,de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55 zile,iar inflorirea dureaza 30-50 zile, influentata de evolutia factorilor climatici, producandu-se din mai pana in octombrie in functie de data semanatului.
Valoarea melifera a faceliei este mare, fapt ce determina albinele sa o viziteze intens in tot cursul zilei. Cantitatea de nectar secretata de o floare si implicit productia de miere la hectar variaza foarte mult sub influenta factorilor pedologici, a evolutiei timpului in perioada de vegetatie,a epocii de semanat si a agrotehnicii aplicate. In conditii favorabile cantitatea de nectar secretata de o floare variaza intre 1 si 4,5 mg cu o concentratie in zahar a nectarului de 28% (Cirnu 1973), dand productii de miere la hectar de 600-1000 kg. In conditii de cultura mai putin favorabile cantitatea de miere la hectar poata sa fie intre 300 si 600 kg."

------------------------------------------------------------------------------------------
In incheiere dorim sa va dam cateva sfaturi legate de procurarea terenului pe care o sa fie cultivata facelia, pentru ca principala problema de aici vine. Sunt cazuri cand apicultorii au in proprietate suprafete mari de teren si pentru ei nu sunt obstacole, decat cele legate de cultura in sine si procurarea banilor pentru infiintarea si intretinerea culturii.
Pentru cine nu are teren exista doua posibilitati :

- Colaborarea cu terti : In anul cand se doreste infiintarea culturii,se incheie contracte de cultivare cu cat mai multi proprietari.In contract se stabilesc clar toate detaliile privind drepturile si obligatiile partilor. O forma de colaborare contractuala este aceea in care apicultorul vine cu samanta pentru cultura, in schimbul careia primeste un procent modic din furaj dupa recoltare si dreptul de a folosi cultura in perioada infloririi pentru albine.

- Arendarea pamantului : Apicultorul arendeaza suprafete de teren de la propietari,infiinteaza cultura, o foloseste in scop apicol, recolteaza furajul si achita contravaloarea arendei din beneficiile obtinute.

Ambele forme de asociere sunt profitabile in urmatoarele conditii : suprafetele de teren sa se afle in aceeasi locatie ; suprafata de teren cultivata sa fie destul de mare pentru a se asigura un potential melifer care justifica investitia.

CITESTE "Facelia, o planta valoroasa pentru apicultura"

Apilarnilul, producere, conditionare, depozitare

APILARNILUL - PRODUCERE SI CONDITIONARE

Apilarnilul este unul dintre cele mai cautate produse din stupina. Cererea mare pentru acest produs,venita din partea producatorilor romani de medicamente naturiste, poate asigura apicultorilor profesionisti sau amatori, o importanta sursa de crestere a veniturilor. Vremea apiculturii bazate exclusiv pe productia de miere este pe cale sa apuna si doar o diversificare a produselor poate defini aceasta activitate, ca fiind profitabila.

Apilarnilul este un produs apicol natural, biologic activ, obtinut din larvele de trantor si din continutul nutritiv aflat in respectivele celule de faguri, recoltate intr-un anumit stadiu larvar.Productia de apilarnil in familiile de albine se obtine prin folosirea ramei claditoare si insamantarea acesteia cu oua de trantor de catre matca. Deci, in principiu, totul se reduce la o crestere continua de trantori pana la un anumit stadiu larvar, urmata fiind de recoltare.

Un pic de teorie : cand si cum cresc albinele trantori
Din punct de vedere practic inceputul cresterii naturale a trantorilor de catre familiile de albine nu poate fi estimat cu precizie. Momentul variaza de la an la an( functie de stadiul dezvoltarii familiei). Totusi se poate estima ca perioada aprox. favorabila in conditiile din Romania este intre 15 mai si 1 iulie. Cresterea puietului de trantor se poate face si in afara perioadei optime, insa cu mai putin succes.

Factorii interni si externi ce influenteaza cresterea sunt :
Puterea familiei de albine - o familie puternica, datorita dezvoltarii accelerate din primavara , incepe cresterea mai devreme si cu un numar mai mare de trantori, in comparatie cu una mai slaba .

Aprovizionarea cu polen - se stie ca odata cu aparitia puternica a polenului in natura, in familii creste si cantitatea de puiet, inclusiv puietul de trantor. Referitor la prezenta polenului in faguri(pastura), se poate afirma ca daca rama cu pastura si miere se afla in imediata apropiere a ramei cu larve de trantor, numarul acestora creste.

Varsta matcii - prezenta unei matci care a stat o iarna in familia de albine este benefica pentru cantitatea de puiet de trantor. In anul doi de viata matca creste cantitatea de oua nefecundate depuse.

Alti factori - mai sunt si alti factori care determina o buna crestere a trantorilor (ex. situatia genetica), insa acestia sunt considerati ca fiind secundari.

Producerea apilarnilului
Dupa cum am citit mai sus, familiile de albine pe care le alegem pentru producerea apilarnilului trebuie sa indeplineasca cateva conditii de baza. In primul rand aceste familii sa fie destul de puternice, astfel incat la inceputul lui aprilie sa aiba minim 6-7 faguri bine acoperiti de albine. Hrana,atat mierea cat si pastura, trebuie sa asigure o buna crestere. Prezenta unui bun cules de polen din natura reprezinta un factor favorizant. Daca demararea productiei de apilarnil incepe in iunie nu se vor folosi acele familii care au matci nascute in anul respectiv, matcile de 1-2 ani fiind cele mai performante.

Perioada optima extinsa in care se poate produce apilarnil la un potential maxim incepe odata cu inflorirea pomilor fructiferi si se incheie odata cu terminarea ultimelor culesuri de productie (1 august). Ca utilaj de obtinere a larvelor de trantor se foloseste banala rama claditoare, pe care o folositi curent in stupina. Deosebirea este aceea ca dupa obtinerea a 1-2 rame cladite/familie, cu faguri naturali ce contin celule de trantor, acestia nu se vor taia, ci se vor reintroduce in cuib dupa fiecare sarja de apilarnil.

Obtinerea fagurilor cu celule de trantor
Pentru a obtine cei 1-2 faguri cu celule de trantor se foloseste o rama obisnuita, insarmata pentru a da trainicie fagurelui, sau o rama ca in fig.2 . In jur de 1 aprilie, cand vremea s-a stabilizat se stimuleaza cu sirop de zahar 1/1 si polen sau inlocuitori. Mai indicat este sa folosim ca stimulent o pasta de zahar pudra si miere sau un serbet, datorita usurintei in administrare. Dupa aprox. 10-15 zile de hraniri se introduce rama crescatoare conform fig.1, intre ultima rama de puiet si rama cu miere si pastura, continuand si stimularea. In acest fel, intr-un anumit timp (dupa puterea si harnicia familiei), obtinem fagurii necesari productiei. Pentru a grabi cresterea fagurelui, este indicat, ca rama introdusa sa contina urme de ceara (o rama reformata, dupa taierea vechiului fagure).

Obtinerea larvelor de trantor (apilarnilului)
In scurt timp de la cladire,s au chiar in timpul cladirii fagurilor, matca insamanteaza acesti faguri. La 10 zile de la depunerea oualelor, deci in a 7-a zi de stadiu larvar, putem recolta prima productie de apilarnil a anului. Recoltarea se face manual sau semiautomat cu ajutorul aparatului cu vid folosit la recoltarea laptisorului de matca. Deoarece majoritatea apicultorilor nu au la dispozitie un asemenea aparat, se va folosi pentru delarvare, o spatula din lemn, os sau plastic. Acest instrument are un capat ascutit, cu care se face delarvarea iar la capatul celalalt o spatula de 3 mm, usor curbata, cu care se recolteaza continutul ramas in celula. Dupa recoltarea apilarnilului, fagurii se reintroduc in familii, continuand cresterea.

Depozitarea si conservarea apilarnilului
Apilarnilul recoltat se depoziteaza in recipiente de plastic alimentar(tip PET), de capacitate mica. Este bine ca odata cu incheierea unui contract cu un cumparator, sa se stabileasca toate amanuntele de calitate, inclusiv tipul recipientului. Temperatura de conservare a produsului este de minus 5-20 grade C. Avand in vedere ca temperatura de functionare a unui congelator obisnuit, variaza intre minus 15-20 grade C, folosirea acestuia este recomandata.

Alte detalii
Numarul si marimea sarjelor de apilarnil depinde de fiecare familie in parte. Pe toata perioada producerii apilarnilului se fac usoare hraniri de stimulare(inclusiv proteice). In familiile puternice din stupii orizontali sau multietajati se pot introduce concomitent cate 2 rame de productie, in lateralele cuibului(intre puiet si provizii).

Concluzii finale : Producerea apilarnilului este o activitate relativ usoara, care cere insa multa atentie si timp. Putem spune ca este si profitabila daca ne ingrijim din timp sa incheiem un contract ferm cu un cumparator (producator medicamente,etc.)

CITESTE "Apilarnilul, producere, conditionare, depozitare"

Schite stupi orizontali

STUPI ORIZONTALI - SCHITE

Schite pentru constructia unui stup orizontal , parti componente , sectiune transversala , sectiune paralela cu urdinisul , sectiune perpendiculara pe urdinis.

stup orizontal


stup orizontal


stup orizontal


stup orizontal

CITESTE "Schite stupi orizontali"

Criterii de procurare a echipamentelor apicole

Ce echipamente folosite in apicultura cumparam ? Ce trebuie sa avem in vedere cand cumparam aceste echipamente ? Aceasta pagina incearca sa dea cateva solutii apicultorilor .

Stupii
Sunt principalul utilaj intr-o stupina si necesita investitia cea mai mare. Ce trebuie sa avem in vedere ? Nu vom pune in discutie tipul stupului (presupunem ca deja alegerea a fost facuta), ci doar ce sa urmariti la cumparare. Stupii trebuie sa fie construiti din lemn de calitate, bine uscat (atentie, aici puteti avea mari surprize), fara noduri cazatoare, bine incleiati si finisati. Evitati stupii din polistiren greu, care in ciuda unor avantaje nu sunt folositi pe scara larga nici in Occident. Exemplu : daca doriti sa practicati apicultura bio, una din conditii este aceea ca stupii sa fie confectionati din materiale naturale. Evitati cumpararea de stupi invechiti sau noi de oriunde.

De cele mai multe ori materialul folosit nu este de calitate sau bine uscat (astfel se explica si pretul mai mic). Stupii pot fi imbinati in doua feluri : cant-cant , sau nut-feder. Ambele versiuni sunt bune cu conditia sa fie bine incleiati si din loc in loc sa aiba batute si cuie de siguranta. Cumparati doar stupi nevopsiti (pot fi simplu impregnati), pentru a va putea da seama de existenta defectelor. Verificati daca stupii corespund ofertei producatorului ca numar de elemente si caracteristici. Discutati cu producatorul toate amanuntele.

Ramele
Desi pare ca aici nu e mare lucru de vazut sa stiti ca nu este asa. Ca si stupii, ramele trebuie sa fie construite din lemn de calitate, uscat si fara noduri cazatoare. Trebuie sa respecte cotele si tolerantele admise de standard. Ramele pot fi facute din doua esente de lemn : rasinoase sau tei. Amandoua sunt bune daca materialul este de calitate. Finisarea ramelor este foarte importanta pentru ca altfel o sa aveti probleme cu igienizarea si curatirea lor. Nu cumparati rame cu pete de mucegai pe ele pentru ca acesta e un semn ca au fost facute din material insuficient uscat.

Costumul si masca de protectie
Acestea trebuie sa va asigure protectia deplina. Evitati mastile din plasa metalica si costumele din materiale inchise la culoare, culorile pastelate, deschise, fiind de preferat. Vara un costum inchis la culoare se incinge la soare si provoaca disconfort. Intrebarea este daca aveti nevoie de echipament de protectie, unii stupari evitand folosirea lui.Raspunsul este "da", pentru ca folosirea acestui echipament va fereste de riscul intepaturilor, chiar daca familia este blanda. Nu este o rusine sa porti un asemenea echipament, singurul reper care poate fi ignorat fiind manusile , care sunt folosite numai de cei cu mari probleme alergice.

Afumatorul, peria, dalta, scaunul de lucru
Afumatoarele sunt de mai multe feluri, toate fiind bune daca respecta urmatoarele : tabla sa fie bine incheiata, pentru a nu avea pierderi mari de fum, sa asigure debitul de aer necesar, sa fie usor de manevrat. Achizitionarea unui afumator din inox nu se justifica, fiind bun si unul de tabla zincata.
Peria apicola - sunt bune si periile din par naturat, cat si cele din sintetic. Singura conditie este aceea ca trebuie sa fie destul de moale pentru a nu rani sau omora albinele.
Daltile - si acestea sunt de mai multe feluri, materialul din care sunt facute trebuind sa fie de calitate. Se vor evita daltile prea ascutite, acestea putand provoca raniri.
Scaunul de lucru - este un accesoriu util, construit din lemn de rasinoase. Trebuie sa fie ergonomic, usor si bine incheiat. Se foloseste si ca ladita de scule.

Coliviile pentru matci
Sunt de mai multe feluri : de transport, de eclozionare, de introducere. Cele care au in componenta lemnul trebuie sa fie bine finisate. Marimea ochiurilor plasei de sarma sa fie cea recomandata. Se are in vedere grija cu care sunt construite.

Cutitul , furculita de descapacit
Sunt recomandate cele din inox, material agreat la nivel legislativ. Dezinfectia lor poate fi facuta usor si nici nu lasa reziduri in miere. Alegeti modele clasice si mare atentie la cele cu incalzire electrica, care trebuie sa corespunda din punct de vedere a protectiei muncii.

Tava , masa de descapacit
Materialul din care sunt fabricate este acelasi inox alimentar. Nu se mai admit cele construite din tabla zincata pentru ca mierea intra in reactie cu zincul, existand riscul contaminarii. Cat despre modele, ramane la alegerea dv., functie de buget.

Centrifuga
Necesita o investitie mare, dar care odata facuta inseamna o investitie durabila, necesara si utila. Materialul este inoxul alimentar, orice alt material nefiind agreat. Sunt bune si centrifugile tangentiale cat si cele radiale, diferenta dintre ele fiind doar de productivitatea muncii si pret. Daca vreti sa vindeti mierea (la intern sau extern) , numai inoxul va asigura puritatea ceruta.

Sitele
Trebuie sa asigure o buna separare a mierii de resturile existente (cadavre albine, ceara,etc.). Se recomanda un sistem de trei site cu o finete a ochiurilor progresiva. Prima trebuie sa inlature rezidurile grosiere iar urmatoarele sa faca o separare totala. Materialul din care sunt construite este inoxul alimentar. Atentie la trainicia lor, acestea trebuind sa fie destul de robuste.

Maturatoarele , vasele pentru depozitare
Inoxul trebuie sa fie materialul preferat sau in cel mai rau caz, plasticul alimentar (acel plastic alb, dur). Sunt bune si recipientele din tabla smaltuita, numai ca sunt mai greu de manevrat si exista pericolul deteriorarii smaltului prin lovire. Se evita cu desavarsire depozitarea mierii in vase improprii, recolta fiind compromisa prin impurificare. La inceput puteti achizitiona cateva vase din inox care pot fi folosite si ca maturatoare. Evitati recipientele prea mari (sute de kg) pentru ca sunt greu de manevrat.

Topitorul solar
Se construieste din lemn, tabla si sticla. Trebuie sa fie trainic si bine finisat. Evitati topitoarele complicate constructiv, mari si grele.

Colectoarele de propolis si polen
Sunt bune majoritatea modelelor existente pe piata. Acestea trebuie sa fereasca polenul (pana la recoltare) de intemperii. Placa activa trebuie sa aiba ochiurile calibrate pentru a nu rani albinele. Sunt utilaje care trebuie achizitionate pentru diversificarea productiei.

Nucleele de imperechere
Se construiesc din lemn de rasinoase de calitate. Aceeasi atentie la calitate ca si la stupi. Este recomandat nucleul pe trei compartimente in corp. Trebuie sa se asigure o separare totala a albinelor, deci mare atentie la etanseitati.
CITESTE "Criterii de procurare a echipamentelor apicole"

Inventarul necesar infiintarii unei stupine

Cand incepem o afacere trebuie sa avem toate datele despre respectiva activitate , apicultura nefacand exceptie de la aceasta regula. Pentru cei ce cred ca viitorul lor economic si profesional este legat de aceasta frumoasa indeletnicire o sa detaliem lista cu echipamentele si materialele necesare infiintarii unei stupine. Lista prezentata in aceasta pagina este valabila pentru o stupina de 100 de familii de albine, acesta fiind numarul minim de stupi de la care putem spune ca abordam domeniul din postura de semiprofesionisti. Poate la o prima vedere o sa credeti ca investitia este destul de consistenta, dar va asiguram ca in comparatie cu alt tip de afacere, o sa vedeti ca nu este deloc asa.

Utilaje principale de intretinere
- Stupi sistematici completi - 105 buc. ; nuclee de imperechere - 25 buc. ; rame goale de rezerva - 10 buc/stup ; corpuri rezerva - 10 buc. ; cabana apicola - 1 buc. ; dulap pentru pastrat fagurii - 1 buc. ;

Utilaje pentru extragerea mierii
- Centrifuga - 1 buc ; masa pentru decapacit - 1 buc. ; cutit decapacit - 2 buc. ; tava decapacit - 1 buc. ; site pentru strecurat mierea - 5 buc. ; maturator inox /300 kg. - 2 buc. ; bidoane depozitare miere

Scule diverse pentru intretinere
- Dalti apicole - 3 buc. ; perii apicole - 2 buc. ; afumator - 2 buc. ; costume protectie + masti - 3 buc. ; ladita transport rame - 2 buc. ; ladita scaun - 2 buc. ; colivii introducere matci - 30 buc. ; perforator rame - 1 buc. ; planseta calapod faguri - 2 buc. ; pinten lipit faguri - 2 buc.; cantar de control - 1 buc. ; gratii Hanemann - 100 buc. ; gratii urdinis - 100 buc. ; colectoare propolis - 90 buc. ; colectore polen - 90 buc. ; roinita - 1 buc. ; sipci port-botci - 40 buc. ; ciocan lipit botci - 1 buc. ; sablon botci - 1 buc. ; lampa butan - 1 buc. ; carucior stupi - 1 buc. ; adapator - 1 buc. ; izolator fagure - 3 buc. ;

Utilaje conditionat ceara
- Topitor solar - 1 buc. ; presa ceara - 1 buc. ; vase diverse - 3 buc. ; forme ceara - 3 buc. ;

Materiale consumabile
- Faguri artificiali ; biostimulatori apicoli ; medicamente ; matci ; sarma pentru rame ; cuie ; vopsele ; doze gaz butan ; substante dezinfectante etc. ;

Dupa cum vedeti sunt multe repere care trebuie intr-o stupina , achizitionarea lor fiind costisitoare. Dezvoltarea unei stupine insa se face in timp (cativa ani), deci si investitia este esalonata si poate fi platita partial din vanzarea produselor obtinute in anul precedent. Tot secretul este sa avem un bun simt economic si multa rabdare. O regula de baza este sa achizitionam numai echipamente noi , vechiturile oricat de avantajoase ar fi ca pret nu au nici o valoare. Niste stupi vechi, cu lemnul putred, plini de spori ai diferitelor boli sau o centrifuga ruginita, reprezinta adevarate pietre de moara, legate de "gatul" unei afaceri de succes. La vremuri noi...oameni noi...si scule noi .

CITESTE "Inventarul necesar infiintarii unei stupine"

INSARMAREA RAMELOR DE STUPI

Aparitia stupului cu rame mobile si implicit a fagurilor artificiali, au insemnat pentru apicultura o dezvoltare accelerata. Cu timpul s-a constatat ca rezistenta fagurilor artificiali montati in rame si claditi de albine lasa de dorit. In scopul eliminarii acestor neajunsuri, apare necesitatea insarmarii ramelor, operatiune care inseamna teserea unei retele de sarma pe cadrul ramei. In acest fel, atat fagurele artificial ca atare, cat si cel rezultat dupa cladire, au o rezistenta marita, putand face fata tensiunilor aparute din diferite motive.

Deteriorarea fagurilor
Sa vedem cand se intampla ruperea, deformarea sau deteriorarea fagurilor :
1) In timpul executarii lucrarilor curente de intretinere, cand la manevrarea ramelor, fagurii plini cu miere, pastura ori puiet si acoperiti de albine, cedeaza mecanic desprinzandu-se de pe sarme se rup sau se indoaie.
2) In timpul cladirii de catre albine a fagurelui artificial, cand apar defecte de cladire, deformari, ruperi si indoituri.
3) In timpul extragerii mierii cu ajutorul centrifugii manuale sau electrice, cand forta centrifugala exercitata asupra ramelor cu faguri este mare. Se intampla deseori ca fagurii sa cedeze in apropierea spetezei superioare, deoarece acolo nu a fost crescut puiet, fiind in permanenta prezenta o coroana de miere. Practic fagurele este mai rezistent (datorita camasilor de nimfa ramase in celule) pe suprafetele unde se face cresterea puietului.
4) In timpul transportului stupilor spre locurile de pastoral. Factorii favorizanti degradarii fagurilor sunt temperatura marita din timpul transportului si balansul mijlocului de transport. Analizand cauzele deteriorarii fagurilor, se poate trage concluzia ca o insarmare cat mai corecta si atenta a ramelor inseamna mai putina bataie de cap pentru apicultor.

Conditii de insarmare
Intrebarea care se naste automat este legata de tehnica si modul de insarmare al ramelor. Ce conditii trebuie indeplinite pentru a reusi o insarmare eficace?

1) Modul de distribuire al sarmelor sa fie in corelatie cu scopul urmarit si cat mai uniform.
2) Fagurele artificial sa fie foarte bine fixat de sarme, avand grija sa nu apara gauri in foaie, cu sarma ingropata in ceara pe toata lungimea ei.
3) O atentie deosebita trebuie data marginilor fagurelui,care trebuie protejate de rupere sau alt tip de deteriorare.
4) Fixarea fagurelui sub speteaza superioara cu un numar marit de sarme, care maresc rezistenta la centrifugare.
5) Montajul foii de ceara sa se faca asigurand tolerantele necesare, stiind ca intervine o anume dilatare termica.

In ceea ce priveste tehnicile insarmarii exista o mare diversitate. Indiferent de cate randuri de sarma sunt montate pe rama, putem spune ca sunt trei mari categorii : insarmarea orizontala ; insarmarea orizontal-oblica ; insarmarea orizontal-verticala (vezi fig.) Toate acestea au avantajele si dezavantajele lor, scopul urmarit in final fiind acelasi : sa rezulte o insarmare de calitate.

Insarmare orizontala
Este cel mai cunoscut si uzitat tip de insarmare. Rezultate bune se obtin atunci cand ramele de orizontal sunt prevazute cu 5 sarme, de multietajat cu 4 sarme, iar cele de magazin cu 3 sarme. Este foarte important ca sarma de sus sa fie pozitionata la 10-15 mm de leatul superior, restul sarmelor fiind distribuite in mod simetric, una fata de alta.

Pentru asigurarea unei trainicii sporite, prima sarma se ancoreaza pe mijloc, de acelasi leat superior, cu ajutorul unei bucatele de sarma si a unui cuisor. La montarea fagurelui se are in vedere lasarea unui spatiu liber astfel : fata de leatul superior 3-4 mm, fata de laterale 5 mm, iar fata de leatul inferior 5-10 mm.

Insarmarea orizontal - oblica
Principial, se vor respecta aceleasi norme, ca in cazul insarmarii orizontale. Noutatea consta in adaugarea altor 2 sarme dispuse oblic pe verticala(vezi fig.), care vor asigura o trainicie sporita. Pentru montarea fagurelui artificial se au in vedere aceleasi deziderate, expuse mai sus.

Insarmarea orizontal - verticala
Este tipul de insarmare care asigura trainicia cea mai mare unui fagure. Bineinteles, reteaua de sarme fiind mai deasa, presupune ca si manopera operatiunii sa fie un pic mai complicata. Dar care este scopul pe care il urmarim, daca nu acela de a face o treaba buna? Deoarece intentionam sa promovam acest tip de insarmare, vom dezbate mai pe larg subiectul, asta neinsemnand ca dorim sa impunem metoda. La urma urmei, totul se rezuma la optiunea personala a fiecarui apicultor.


Principalele operatiuni executate sunt :

Gaurirea ramelor
Pozitia gaurilor se marcheaza cu un sablon si un creion. Se va folosi o masina de gaurit electrica(mica), fixand in mandrina un burghiu de lemn, de 3 mm. In scopul situarii gaurilor in acelasi plan, dupa marcarea initiala, gaurirea se va face pe partea interioara a elementelor ramelor, astfel fiind asigurata planeitatea sarmelor. Daca sarmele nu sunt montate corect, atunci si cladirea ulterioara a fagurelui de catre albine va fi defectuoasa. Atentie : este foarte important ca gaurile sa fie date in asa fel incat ca sarmele marginale, orizontale sau verticale, sa se afle pozitionate la 2,5 cm de toate stinghiile ramei (vezi fig.).

Tipul sarmei si taierea ei
Sarma folosita este o sarma subtire, de 0,4 mm, zincata, lucioasa si maleabila. Pentru asigurarea a 3 orizontale si 5 verticale se taie bucati de 3,5 m, pentru rama de orizontal si 3,2 m, pentru rama de multietajat. Recomandam in prealabil sa se faca o proba si sa se stabileasca lungimea necesara.

Montarea si fixarea sarmelor
Sarma taiata la dimensiune, se introduce lateral jos, si se trag cele 3 randuri orizontale. Practic vor rezulta 2 lungimi : una de 1,6 m pentru traseul orizontal si 1,9 m pentru traseul vertical (rama de orizontal). Pentru rama de multietajat cele doua lungimi sunt egale, adica 1,6 m.
Asezarea sarmelor in rama se face cu atentie, cele orizontale de o parte, iar cele verticale de alta. Intre cele doua retele se formeaza un buzunar, unde se aseaza fagurele artificial. Fixarea sarmei se face cu ajutorul cuisoarelor. Acestea trebuie sa fie subtiri si scurte(1 mm grosime,10 mm lungime). Dupa ce fixam un capat al sarmei, aceasta se intinde cu grija pentru a evita curbarea ramei si se fixeaza cu cel de-al doilea cuisor. Fixarea sarmei pe cuisor se face rasucind de 2-3 ori, apoi capul cuiului se ingroapa in rama ,batand cu ciocanul.

Fixarea fagurelui artificial
Foaia de fagure se introduce intre sarmele orizontale si cele verticale, dinspre speteaza inferioara, spre cea superioara. Se aseaza rama cu fagurele montat pe calapodul apicol umezit si se corecteaza pozitia. Pozitia corecta a fagurelui este cea in care se asigura urmatoarele distante : la speteaza inferioara, fagurele aproape lipit, pe laterale si speteaza superioara 2-3 mm. distanta. Pentru lipire se pot folosi pintenul apicol, randalina apicola, un ciocan de electronist cu ciocul modificat sau mai modern transformatoare de c.a cu o tensiune mica. In toate aceste cazuri se are in vedere ca lipirea sa se faca fara a gauri fagurele si pe toata lungimea sarmelor. Unde din neatentie fagurele a fost gaurit se procedeaza la astuparea gaurii cu ceara topita.

Cladirea si pastrarea fagurilor
Pentru a avea si faguri bine claditi, se recomanda ca in timpul infloririi pomilor fructiferi, sa fie dati familiilor de albine pentru ai cladi partial. Dupa 1-2 zile se scot, se trec la rezerva , urmand a fi utilizati la nevoie. Depozitarea se face in corpuri de stup, dulapuri speciale, obligatoriu in pozitie verticala pentru a preintampina deformarea lor.

CITESTE "INSARMAREA RAMELOR DE STUPI"

COMBATEREA DAUNATORILOR IN APICULTURA

Fiecare dintre noi apicultorii a avut probleme mai mari sau mai mici cauzate de atacurile daunatorilor. Fie ca acestia sunt molii, furnici, viespi, prigorii etc, atacul lor reprezinta o problema care trebuie rezolvata.Trebuie sa va atragem atentia insa ca solutionarea neajunsurilor create de daunatori, nu este intotdeauna chiar simpla, iar rezultatul final depinde mult de seriozitatea cu care abordati problematica. In orice caz nu va limitati la aplicarea unei singure metode si mai ales nu abandonati lupta. Iata ce posibilitati de aparare aveti :

Molia de ceara (gaselnita)
Este un parazit care nu ataca direct albinele, acestea fiind atacate numai in stadiul de larva. Molia se remarca insa prin pagubele pe care le produce fagurilor de ceara, atat din stupii populati cat si celor de la rezerva, cantitatilor de ceara provenite din fagurii reformati, precum si a puietului de albine.

Combaterea moliei in stupii populati : Nu poate fi facuta prin procedee chimice deoarece substantele folosite sunt daunatoare pentru albine. Putem insa ajuta albinele sa se apere singure, daca adoptam cateva masuri simple : fagurii atacati se curata manual de larvele si gogosile parazitului, restrangem cuibul pentru a crea o densitate mare de albine pe faguri, intarim familiile slabe atacate de molie cu albine din alti stupi.

Protejarea fagurilor de rezerva : Conservarea fagurilor de rezerva se face cu ajutorul substantelor chimice. In acest scop apicultorul trebuie sa-si construiasca un dulap pentru depozitare, prevazut cu rastele. Daca nu dispuneti de un dulap, tratarea si depozitarea fagurilor se face in corpuri de stupi. Substantele chimice folosite sunt :

Anhidrida sulfuroasa(batoane de sulf) : Sulful este o substanta eficienta in combaterea moliei. Trebuie insa sa stim ca fumigatiile cu sulf omoara numai molia adulta, aplicarea tratamentului trebuind repetata la trei saptamani. Fagurii se aseaza in dulap sau in 2-3-4 corpuri de stup stivuite, din care primul trebuie lasat gol. Batonul de sulf se aprinde, se aseaza pe o cutie metalica, gaurita si prevazuta cu un grilaj, doza fiind de 50 g sulf la 1m cub volum. Partea superioara a stivei de corpuri se astupa cu o panza de sac. Apicultorul trebuie sa se protejeze si sa nu inspire fumul toxic.
Batoanele de sulf le gasiti in magazinele metalo-chimice, magazinele cu produse chimice de combaterea daunatorilor in agricultura, acestea fiind folosite si la dezinfectarea butoaielor pentru vin.

Acid acetic industrial : Se poate folosi cu succes in combaterea daunatorului. Se aseaza tavite cu acid acetic industrial in concentratie de 65-95%, cate 2 ml acid la litru de volum, in partea de jos a dulapului sau a stivei de corpuri. Aplicarea unui numar mare de tratamente cu acid acetic industrial poate duce insa la corodarea sarmei de fixare a fagurilor.

Dibromura de etilena : Cei ce pot procura aceasta substanta au la dispozitie un tratament foarte eficient. Fagurii se depoziteaza in stive de corpuri de stup. Peste deschiderea din partea de sus a stivei se pune o panza de sac, iar pe aceasta panza substanta activa. Dozajul ideal este de 30-50 cm cubi/un m cub ocupat cu faguri. Atentie mare pentru ca substanta este foarte toxica, camera trebuind a fi bine ventilata.

In incheiere trebuie sa va mai dam doua informatii utile :
- Dupa executarea unui tratament contra gaselnitei, fagurii se aerisesc 48 de ore inainte de a fi introdusi in stupi.
- La temperatura de 0 grade C, larva, nimfa si molia adulta mor asa ca iarna nu mai sunt necesare tratamente.


Viespea(viespea comuna , etc.)
Nu vom insista cu o clasificare a viespilor pentru ca toate pot crea pagube in stupina. Cea mai eficienta metoda de combatere a lor este depistarea si distrugerea cuiburilor. Distrugerea cuiburilor se face prin pulverizarea cu un spray insecticid, operatiune care daca este facuta primavara are o eficienta marita. O alta metoda de combatere destul de eficienta este instalarea in stupine sau pavilioanele apicole a unor capcane. Construiti aceste capcane folosind sticle de plastic(peturi), in care se introduce un sirop aromatizat. Acest sirop se prepara din apa, miere sau zahar 5-8% si 1% otet pentru aromatizare. Se umplu 20% sticlele cu acest sirop si fara capac se agata in stupina. Viespile atrase de aroma siropului intra in capcana si se inneaca. Pentru a spori eficienta capcanei, sticla se agita de 2-3 ori pe zi astfel ca peretii interiori sa fie umezi.

Furnicile
Sunt situatii in care si furnicile pot cauza mari prejudicii in stupina. Cand atacul lor devine suparator si pagubos, apicultorul incepe combaterea. Se desfac musuroaiele de furnici, se prafuiesc cu substante insecticide si apoi se acopera. Ideal este sa avem fiecare stup asezat pe un suport , astfel incat picioarele sa poata fi unse la nevoie. Ca substante de ungere putem folosi fenolul, naftalina, floarea de sulf. Pentru o mai buna fixare in prealabil se aplica un strat subtire de ulei ars sau orice substanta lipicioasa.

Prigoria
Prigoria este o mare consumatoare de albine. Incercarea distrugerii acestor pasari prin amplasarea de diferite capcane este o masura fantezista si fara eficienta. Singura metoda buna pentru a scapa de atacul pasarilor este amplasarea de sperietori.In acest scop agatam de prajini inalte pasari moarte cu aripile desfacute,iar daca avem chiar prigorii moarte(impuscate), e chiar mai bine.

Soarecii
Atacul soarecilor este periculos mai ales iarna cand familia de albine este stransa in ghemul de iernare si nu se poate apara. O masura de precautie pentru a opri patrunderea in stup a soarecilor este instalarea banalei gratii antisoareci la urdinis. Pentru o buna eficienta se are in vedere ca instalarea sa se faca la timp. Daca atacul este puternic se trece la starpirea sistematica a rozatoarelor prin instalarea de capcane cu momeli otravite. O posibila capcana se construieste asezand pe o caramida o bucata de tigla. Sub cutele tiglei se aseaza(pana se obisnuiesc soarecii), grau curat, iar dupa 7-8 zile acest grau se inlocuieste cu grau otravit. Tigla este folosita pentru a evita ca alte animale sa ajunga la otrava.

CITESTE "COMBATEREA DAUNATORILOR IN APICULTURA"

VARROZA ALBINELOR

Despre varroza s-au scris teancuri de carti si articole. Aparuta pe la noi , la sfarsitul deceniului 7, este poate cea mai raspandita boala si din pacate nu se intrevede o raza de speranta pentru eradicarea ei. Boala este produsa de un acarian , Varroa Jacobsoni , care ataca albinele in toate fazele vietii. Infestarea coloniilor are loc treptat, pe o perioada de 2-3 ani , ducand in final la distrugerea acestora. In apicultura varroza a devenit prioritatea nr 1, fiind imaginate tot felul de tratamente pentru a-i limita efectele nefaste.

Manifestarea clinica
Albinele si trantorii prezinta malformatii, puietul este pestrit, larvele mor in pozitii nefiresti, albinele nu se mai ocupa de puiet si chiar parasesc stupul, mortalitate mare in faze avansate. Raspandirea bolii se face prin ratacirea albinelor infestate, furtisag, patrunderea in stupina a materialului genetic fara certificat sanitar etc.

Depistarea bolii
La inceputul infestarii prezenta acarianului nu se face remarcata. Pentru a depista la timp boala si a stabili gradul de infestare procedam in mai multe feluri: o metoda ar fi examinarea foii de control si constatarea numarului de acarieni morti si cazuti pe ea; daca in lunile iunie si iulie cad intre 5-10 bucati/zi, trebuie sa stim ca albinele sunt in suferinta. O alta metoda este examinarea celulelor ce contin puiet de trantor ; acarianul are o predilectie pentru acest puiet si apicultorul desfacand cateva celule poate constata cu usurinta cat de grava e situatia. In ultima faza de infestare, acarienii pot fi observati si cu ochiul liber pe albine si trantori daca privim cu atentie.

Un lucru trebuie inteles de la inceput : cand ne tratam albinele obtinem numai o reducere masiva a numarului de acarieni, aflata la limita inlaturarii pericolului. In principiu,stupina ar trebui sa fie un "spatiu inchis", insa circulatia facila a albinelor (pastoral, vecinatati) nu favorizeaza aceasta stare.

Tratament Varroza cu Varachet
Substanta activa, raspandita prin fumigatii, actioneaza asupra parazitilor prin contact molecular. Este un medicament de sinteza, cu un bun randament, care administrat corect duce la reducerea masiva a parazitilor. Un dezavantaj : prin modul de administrare(fumigatii), nu actioneaza si asupra puietului capacit. De aceea cele mai eficiente tratamente sunt cele de toamna, cand in stupi nu mai exista acest puiet capacit. Retineti acest lucru pentru ca este foarte important.

Modul de administrare
Toamna, la sfarsit de septembrie (sau functie de vreme), cand puietul capacit a disparut se fac 3 tratamente. Este permisa existenta unei cantitati mici de puiet la primele doua tratamente, insa cel de-al treilea se face neaparat fara prezenta acestuia. Intervalul intre tratamente este de 7 zile, iar temperatura exterioara sa fie peste 12 grade C.

Prin urdinis, asezata pe o tablita, se introduce o banda speciala, aprinsa, pe care picuram substanta activa : 2 picaturi pentru un corp multietajat, 3 picaturi pentru un corp Dadant si 4 picaturi pentru un stup orizontal. Atentie la aprinderea benzii : nu inhalati fumul si mai ales supravegheati stupii, pentru ca este pericol de incendiu. Tratamentele se fac dimineata devreme sau seara cand majoritatea albinelor sunt in stup. Nu mariti doza de substanta activa pentru a nu intoxica albinele.

Astfel tratate si scapate de majoritatea acarienilor familiile vor ierna in bune conditii. In primavara se mai face un tratament(o singura administrare), profitand de faptul ca puietul este putin extins. Unii autori mai indica si un al treilea tratament dupa extragerea mierii de salcam, insa avand in vedere eficienta scazuta, si pericolul mare de contaminare, ramane la latitudinea fiecaruia daca e bine sau nu.

Tratament Varroza cu Mavrirol
Mavrirolul este destinat combaterii varozei cat si a braulozei la albine. Substanta activa este "mavrik" si se administreaza sub forma de benzi textile impregnate, actionand prin contact. Prezentarea este in role de 5 m, o cutie fiind folosita la 10 familii.

Dupa terminarea tratamentului cu Varachet si inainte de strangerea albinelor in ghemul de iernare, se introduc fasii de Mavrirol in mijlocul cuibului si avand grija ca acestea sa nu intre in contact cu fagurii(pe cat posibil). Acestea vor ramane 3-4 luni in cuib, actionand latent prin contact.Mare atentie insa la inceputul primaverii sa scoateti benzile (si pe cele cazute pe fundul stupului), pentru ca riscati sa contaminati mierea. Se poate afirma ca tratamentul cu Mavrirol este o prelungire fericita a celui cu Varachet, astfel fiind eliminati si parazitii care eventual au scapat in toamna.

Tratament Varroza cu Acid Formic
In Occident pentru a limita cat mai mult efectul nefast al medicamentelor de sinteza asupra produselor stupului se practica asa numita "chimie biologica".Acidul formic fiind o componenta care se gaseste in multe alimente a devenit un produs preferat. Folosirea lui de catre stuparii romani este insa la scara redusa. Tratamentul cu acid formic nu se face inainte sau in timpul culesului, cea mai buna perioada de aplicare fiind la sfarsitul verii dupa ce ridicam mierea din stupi. Conform literaturii de specialitate si tratamentele de primavara duc la cresterea procentului de reziduri din miere si ceara.

Modul de administrare
O placuta de carton de 20/30 cm si 1,5 mm grosime, se imbiba cu acid formic in concentratie de 60%. Pentru un fagure standard se folosesc 2 ml acid formic diluat, deci pentru un corp Dadant aprox. 20 ml. Este recomandat ca placuta de carton sa fie asezata pe fundul stupului si acoperita cu o plasa de sarma cu ochiuri mici, pentru ca albinele sa nu intre in contact cu substanta activa.Tinem placuta in stup 5-7 zile, facem o pauza de alte 7 zile, si apoi repetam operatiunea de 3 ori, in total fiind facute 4 tratamente. Temperatura la care se face tratamentul este de 12-25 grade C.

Ca o recomandare suplimentara ; restrangeti pe cat posibil cuibul pentru a mari efectul si fiti atenti la manevrarea acidului pentru ca este puternic coroziv. In urma folosirii acestui tratament se obtin rezultate bune fiind distrusi chiar si parazitii din celulele capacite. Asezarea placutei pe fundul stupului si nu pe partea superioara a ramelor protejeaza matca.

Tratament Varroza cu metode bio
Am mai vorbit ca acarianul varooa are o mare preferinta, puietul de trantor ; apicultorii trebuie sa profite de aceasta "slabiciune" a parazitului si sa procedeze astfel pentru a-l inlatura ; o prima varianta ar fi aceea de a folosi rama claditoare pe tot parcursul anului si dupa ce fagurii cu celule de trantor sunt construiti, insamantati si capaciti sa fie recoltati. Cealalta varianta consta in introducerea unei rame cu celule de trantor in toamna, la marginea cuibului si ridicarea acesteia in primavara dupa ce a fost insamantata si capacita. Trebuie spus ca aceste metode nu ne scapa de acarieni insa pot fi un mijloc eficient de a mai reduce din ei.

Concluzii
Lupta cu acest adevarat distrugator este o lupta de durata. Bineinteles ca mijloacele de combatere in Romania si in lume, sunt mult mai largi. Sunt o serie de medicamente si metode de care romanii doar au citit. Simpla lor enumerare nu ar ajuta cu nimic. Ceea ce trebuie sa stim este ca aplicand cu discernamant si la timp ceea ce avem, putem obtine rezultate bune.

CITESTE "VARROZA ALBINELOR"

Nosemoza, metode de tratament

NOSEMOZA ALBINELOR

Denumita de multi si "boala mizeriei", este o boala parazitara care apare in urma existentei factorilor favorizanti in stup :lipsa zborurilor de curatire in timpul iernii ; rezerve de hrana slab calitativa (miere de mana,necapacita) ;adaosuri proteice necorespunzatoare ; lipsa curateniei si nedezinfectarea stupilor ; umiditatea crescuta ; iernarea grea si neconfortabila.Boala este cauzata de un protozoar care se gaseste in toti stupii in stare latenta si se activeaza la aparitia conditiilor prielnice.

La o infestare incipienta cu nosema, semnele clinice sunt mascate, fiind vizibile numai cand incarcatura per individ de paraziti ajunge la o anumita limita. Practic nosemoza netratata la timp scurteaza viata albinelor, reduce drastic capacitatea de productie. In final se ajunge pana la disparitia definitiva a familiilor, printr-o decimare rapida.

Semnele clinice
Urdinisul si interiorul stupului sunt murdarite cu pete diareice de forma unor mici cordoane intrerupte ; albinele prezinta abdomenul umflat ; o stare de slabiciune a intregii familii ; neingrijirea adecvata a puietului.

Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si la alte boli(vezi diareea), punerea unui diagnostic sigur este mai complicata, necesitand examinarea probelor de catre un laborator specializat. Totusi cand boala este avansata si stuparii pot pune un diagnostic corect, prin cercetarea catorva albine moarte.

Se procedeaza in felul urmator : se ia albina, separam capul de corp si cu o penseta fina, scoatem intestinele. La albina sanatoasa intestinul este galben sau maroniu, pe cand la cea bolnava culoarea este alb-laptoasa.

Masuri igienico-sanitare de preventie si combatere a nosemozei
- inlocuirea la max.2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi ; exista metode de inlocuire anuala a fagurilor, dar daca macar la 3 ani albinele stau pe un cuib nou, este perfect.
- distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece ; si ramele vechi care nu mai pot fi dezinfectate corect, se distrug.
- colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea lor imediata.
- in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu matcile, indiferent de varsta si calitati.
- curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv), sau de cate ori este nevoie(dupa constatarea bolii) ; la utilajele si uneltele metalice, se fac fumigatii cu formol 3% ; aceste dezinfectii vor fi urmate de o clatire abundenta cu apa.
- supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor adecvate fara intarzieri sau amanari.
- folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos de polen sau pastura in miere) si interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu inlocuitori ai polenului si miere.

Tratament Nosemoza cu Protofil
In Romania aceasta boala se trateaza cu preparatul "Protofil". Este un extract din ingrediente naturale care nu creaza prejudicii, nici albinelor, nici produselor stupului. Prin continutul de principii active (vitamine si microelemente), stimuleaza secretia enzimatica digestiva a albinelor si larvelor, inhiband parazitul.

Mod de administrare :
Protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l sau in pasta de zahar, miere si zahar, cate 34 ml/kg. Se administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau completare sau primavara in pasta sau siropul de stimulare. Tratamentul se executa de cate ori este nevoie, cu o singura conditie : cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80 ml/familie/an. Pentru o reusita deplina cititi cu atentie prospectul producatorului si respectati dozele de administrare.

Tratament Nosemoza cu FumidilB
Un alt preparat, mai vechi, adus din import si din pacate nu prea folosit de stuparii romani este Fumidil B. In tarile U.E este singurul preparat folosit pentru tratamentul nosemozei. Ca principiu activ, Fumidil B, are la baza antibioticul fumagilina.

Administrare :
Se administreaza amestecat in sirop astfel : la o colonie mare 25 g principiu activ la 1litru sirop, la una medie 18 g/0,750 litri sirop, iar pentru un roi 18 g/0,500litri sirop. Aceste cantitati se administreaza saptamanal. Sunt doua moduri de administrare : in hrana albinelor, cu preparatul livrat in hranitor ; prin pulverizarea pe rame si peretii stupului iar siropul ramas , livrat ca hrana. In total se fac 8 administrari la interval de 7 zile,intre administrare. Dupa cum vedeti tratamentul este de durata, iar prin faptul ca principiul activ este un antibiotic, exista riscul de contaminare a mierii daca este facut in plin sezon activ. Recomandam mare precautie.

Tratament Nosemoza - Neconventional
Unii stupari romani mai folosesc un ceai de plante (cimbru, coada soricelului etc) la care adauga o mica cantitate de macerat de usturoi.Componentele se amesteca cu 750 g sirop de zahar si se da albinelor in portii de 200 g. Conform celor spuse in multe cazuri s-au obtinut rezultate bune.

Concluzii
Orice tratament folositi, respectati dozele ,modul de administrare recomandat, perioada etc. Dublati tratamentele medicamentoase cu masuri igienico-sanitare draconice, pentru ca altfel rezultatele vor fi minime.

CITESTE "Nosemoza, metode de tratament"

Gandacul mic de stup - Aethina Tumida

Este gandacul mic de stup un nou parazit ce ameninta coloniile de albine din Romania.Daca da,ce este de facut? Articolul raspunde la unele din intrebarile dumneavoastra :

Gandacul mic de stup - Aethina Tumida

Autor : Drd.biolog expert Chioveanu Gabriela
Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala - Bucuresti

Aethina tumida (Murray)– gandacul mic de stup, face parte din fam. Nitidulidae, ord. Coleoptera, clasa Insecta. Este originar din Africa de Sud si initial traia numai în zonele cu climat subtropical. În 1998 a fost identificat si pe continentul american, în SUA, unde pana in prezent s-a raspandit cu repeziciune în 8 state. S-a observat ca s-a adaptat foarte usor la conditii climaterice noi, deci este posibil sa apara si în alte tari. Consideram oportun cunoasterea unor elemente de identificare pentru a impiedica intrarea accidentala si raspandirea în tara noastra a parazitului, precum si posibilitatea alertarii specialistilor în cazul semnalarii acestuia.

Gandacul mic de stup apare în urma unei metamorfoze complete: ou – larva - pupa si stadiul adult.

Oul de Aethina tumida este alb sidefiu, de 1,4 mm lungime si 0,26 mm latime similar ca aspect cu oul de albina dar de dimensiuni mai mici. Ouale sunt depuse sub forma unor mici gramezi de dimensiuni variabile si cu aspect neregulat. Femela prefera sa depuna ouale în mici excavatii, deci pot exista oriunde în interiorul unui stup atat pe inventarul apicol cât si fagure. Perioada de incubatie dureaza de la 1 zi pana la 6 zile, functie de conditiile de microclimat.

Larva , este stadiul din dezvoltarea insectei care provoaca cele mai grave daune unei colonii de albine. Este de culoare alb-galbuie , cu aspect sidefiu si are aprox. 1cm. lungime. Poate fi usor confundat cu larva de gaselnita mare (molia de ceara) Galleria melonella, dar se deosebeste de aceasta prin cele 3 perechi de picioare anterioare, proeminente, cu care este prevazuta larva gandacului mic de stup. Stadiul larvar dureaza de la 10 la 14 zile, dar poate dura chiar mai mult. Se înregistreaza mortalitate naturala crescuta în stadiul în care larva ajunge la maturitate si se transforma în pupa. Deci, în stup la un moment dat, fara o cauza determinata se pot observa multe larve moarte. Acest aspect trebuie sa alerteze apicultorul. În perioada de tranzitie de la larva la pupa, insecta este foarte vulnerabila. Larva intra în pamântul din fata stupului, isi formeaza o galerie, care se termina printr-o celula, unde se va transforma în pupa.

Pupa este la început de culoare alba, dupa aceea începe si se pigmenteze. Stadiul de pupa dureaza între 15 si 60 de zile, dar majoritatea gandacilor ies din sol dupa 4 saptamâni. Acesta, este un argument în plus pentru a se întelege de ce trebuie ca oglinda stupului sa fie permanent curatata si dezinfectata.

Adultii nou iesiti au o culoare galben – maronie, aspect luminos, pentru ca în scurt timp chitina devine maro închis si în final neagra. In primele doua zile dupa ce au iesit din pamant, adultii sunt foarte activi, îsi iau zborul foarte repede si se orienteaza dupa lumina, pana intalnesc o colonie de albine. Dupa ce patrund în colonia de albine, treptat activitatea lor se reduce si se localizeaza initial in zonele mai putin luminate, cum ar fi fundul stupilor sau la îmbinarile peretilor acestora. Femelele încep sa depuna oua numai la o saptamâna dupa propria emergenza din sol. Deci, adultul paraziteaza colonia de albine, are la maturitate aprox. 0,5 cm. lungime si 0, 25 cm latime, aripi chitinoase care nu acopera întregul abdomen, chitina de culoare neagra si acoperita de peri fini, care face dificila apucarea lor cu mana. În functie de conditiile de mediu traiesc de la câteva zile (1-2 saptamani) pâna la 6 luni.

Gandacul mic de stup nu este considerat o problema majora pentru coloniile de albine din Africa de Sud, dar a devenit o problema pentru cele din America. Identificarea acestuia în multe state din SUA a fost facuta concomitent cu semnalarea unor depopulari masive înregistrate de catre apicultorii, la stupinele din aceleasi regiuni. Apicultorii relatau faptul ca desi luau masuri pentru combaterea gaselnitei, un numar foarte mare de larve de culoare alb-galbuie persista in stupi si în magazia de faguri. Aceste larve ca urmare a metabolismului foarte intens, se hraneau cu rezervele din stup, iar excrementele lor provocau fermentarea si alterarea mierii. Depopularea coloniilor de albine se accelera pâna la disparitia totala a acestora. Ulterior s-a dovedit ca larvele apartin acestui gandac mic de stup si nu gaselnitei.

Se stie cu certitudine ca gandacul mic de stup traieste ca parazit în cadrul coloniei de albine. Se considera ca stupinele care nu practica pastoralul si stau pe vatra permanenta, sunt mai susceptibile de a fi parazitate. De asemenea s-a dovedit ca insecta prefera uneori habitatul pajistilor si crengile copacilor. Parazitul sapa galerii prin fagurii din interiorul stupului si provoaca distrugerea puietului de albine si a rezervei de hrana (miere si polen). Când infestatia este puternica albinele împreuna cu matca parasesc stupul. Aethina tumida cauzeaza alterarea si fermentarea mierii datorita produsilor de excretie rezultati în urma metabolismului intens al larvelor si adultilor, ducând în final la distrugerea totala a coloniei de albine. Parazitarea coloniei determina stoparea depunerii pontei de catre matci si parasirea stupului.

In urma unor studii proprii facute în colaborare cu specialistii de la Institutul de Agronomie Bucuresti si Facultatea de Biologie, la solicitarea Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Apicultura, s-a dovedit ca aceasta insecta nu face parte din entomofauna României. Desi Comisiile de specialitate din Uniunea Europeana au alertat statele membre de pericolul pe care îl reprezinta acest parazit si a interzis importul de material biologic (matci, roiuri, familii) din tari terte, acesta nu a fost semnalat pâna în prezent în nici o tara din Europa. In tarile în care a fost semnalat (tari din Africa si America de Nord), eradicarea este posibila numai prin distrugerea stupilor infestati si arderea acestora sau congelarea inventarului apicol. Nu sunt autorizate pâna în prezent folosirea pesticidelor sub forma unor medicamente specifice de combatere.

Consideram ca acest articol contine elementele minime de identificare, de aceea orice suspiciune de existenta a unui astfel de parazit într-o stupina din Romania, se sesizeaza autoritatile sanitare veterinare, la Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala direct sau la Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Apicultura Bucuresti, laboratorul de Patologie apicola. Atragem atentia si pe aceasta cale despre necesitatea de a nu : introduce în stupina material biologic (matci, roiuri, colonii de albine) necontrolat de catre autoritatea sanitara veterinara, sau alt specialist autorizat în domeniu, importa material biologic, indiferent de tara de provenienta, fara certificat sanitar veterinar care sa ateste starea de sanatate a acestuia. Este dovedit faptul ca, schimburile comerciale de matci si roiuri, sau familii de albine, pe baza de "troc" care ies de sub monitorizarea autoritatilor sanitare veterinare sunt cele mai frecvente surse pentru agentii etiologici ai bolilor parazitare si infectioase, existente.

CITESTE "Gandacul mic de stup - Aethina Tumida"

PUIETUL VAROS

Puietul varos face parte din seria de boli micotice - adica acele boli care sunt provocate de ciuperci. Nu este o boala exagerat de grava, insa prin faptul ca in ultimul deceniu inregistreaza o crestere a frecventei de aparitie, am considerat necesar sa o aducem in prim-plan.


Manifestare clinica
- pe oglinda si fundul stupului sunt larve moarte, uscate si mumificate
- puietul moare in stadiu de larva si preninfa
- culoarea puietului atacat este alba, gri sau negricioasa
- fagurele produce un sunet caracteristic cand este scuturat
- boala prefera (pentru a cata oara ?), puietul de trantori fara a ocoli totusi si pe cel de lucratoare.


Raspandire si frecventa de aparitie
- ratacirea albinelor sau furtisag
- schimbul de faguri
- folosirea de unelte si utilaje (inclusiv stupi) contaminate, etc.

Boala apare la cateva familii si se raspandeste daca nu ii dam atentia cuvenita. Dupa cum am mai spus, numarul stupinelor infectate creste alarmant.

Prevenire si combatere
La aparitia puietului varos stuparii au o contributie decisiva. Familiile slabe, umiditatea crescuta in stup, polenul umed, cuibul largit fara discernamant, sunt factori favorizanti. In literatura de specialitate se afirma ca puietul varos ar fi o "boala secundara", si ca aparitia are o frecventa crescuta la familiile atacate de varooza. Practic puietul varos "nu se dezvolta in tesutul larvelor sanatoase".


Tratament Puiet Varos
In Romania boala se trateaza cu medicamentul MICOCIDIN. Acesta se presara pe rame si pe albine, cate 100-150 g de substanta activa. Se fac 4-6 tratamente la diferenta de 7 zile intre ele.

Inainte de a trece la tratamentul medicamentos, incercati sa eliminati boala astfel :
- reducerea cuibului prin scoaterea fagurilor de prisos, neocupati bine de albine
- eliminarea fagurilor cu puiet afectat de boala si introducerea de faguri artificiali sau claditi si dezinfectati
- dezinfectati fundul stupului, pentru ca acolo au cazut larvele moarte si care au fost scoase de albine
- imbunatatiti ventilatia, reduceti umiditatea stupului
- stropiti fagurii cu sirop de zahar pentru a stimula instinctul de curatire.


Dupa cele mai recente cercetari , cea mai importanta si eficienta masura de eradicare a bolii, este schimbarea matcii in familiile afectate. Schimbarea matcii se va face numai dupa ce s-au luat masurile expuse mai sus .

CITESTE "PUIETUL VAROS"
;